RABOTÓR, rabotori, s. m. Muncitor calificat care lucrează la raboteză. – Din fr. raboteur.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de romac | Semnalează o greșeală | Permalink

RABOTÓR ~i m. Muncitor care lucrează la raboteză. /<fr. raboteur
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RABOTÓR, -OÁRE s.m. și f. Lucrător la raboteză. [Cf. fr. raboteur].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RABOTÓR, -OÁRE s. m. f. lucrător la raboteză. (< fr. raboteur)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

rabotór s. m., pl. rabotóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

frezór-rabotór s.m. Muncitor cu dublă calificare, de frezor și de rabotor ◊ „Povestirea [...] a apărut în coloanele revistei însoțită de fotografia pe care am desprins-o atunci pe loc, fără remușcări, din legitimația de muncitor calificat, meseria frezor-rabotor. La câteva zile, revista Orizont îmi publică altă povestire [...]” Luc. 12 V 79 p. 3 (din frezor + rabotor)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink