opțiuni
  • info

2 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RABOTARE, rabotări, s. f. Acțiunea de a rabota și rezultatul ei; rabotaj, rabotat. – V. rabota.

RABOTARE, rabotări, s. f. Acțiunea de a rabota și rezultatul ei; rabotaj, rabotat. – V. rabota.

rabotare sf [At: IOANOVICI, TEHN. 197 / Pl: ~tări / E: rabota] Prelucrare prin așchiere a suprafeței unei piese, de obicei din metal, cu ajutorul rabotezei.

RABOTARE, rabotări, s. f. Acțiunea de a rabota și rezultatul ei; rabotaj. Detașarea așchiilor prin rabotare.

RABOTARE s.f. Acțiunea de a rabota și rezultatul ei; rabotaj; rabotat. [< rabota].

RABOTA, rabotez, vb. I. Tranz. A prelucra prin așchiere suprafața unei piese de metal, cu ajutorul rabotezei. ◊ Mașină de rabotat = mașină-unealtă cu ajutorul căreia se efectuează operația de rabotare; raboteză. – Din fr. raboter.

RABOTA, rabotez, vb. I. Tranz. A prelucra prin așchiere suprafața unei piese de metal, cu ajutorul rabotezei. ◊ Mașină de rabotat = mașină-unealtă cu ajutorul căreia se efectuează operația de rabotare; raboteză. – Din fr. raboter.

rabota vt [At: ORBONAȘ, MEC. 162 / Pzi: ~tez / E: fr raboter] A prelucra prin așchiere suprafața unei piese de metal, cu ajutorul rabotezei.

RABOTA, rabotez, vb. I. Tranz. A prelucra prin așchiere suprafața unei piese de metal sau de lemn, cu ajutorul unei raboteze.

RABOTA vb. I. tr. A netezi, a răzui suprafața unei piese (metalice), a unui dinte cu o raboteză. [< fr. raboter].

RABOTA vb. tr. a prelucra prin așchiere suprafața unei piese (metalice), a unui dinte cu o raboteză. (< fr. raboter)

A RABOTA ~ez tranz. (suprafețe, piese din material dur etc.) A prelucra cu ajutorul unei raboteze. /<fr. raboter

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rabotare s. f., g.-d. art. rabotării; pl. rabotări

rabotare s. f., g.-d. art. rabotării; pl. rabotări

rabotare s. f., g.-d. art. rabotării; pl. rabotări

rabota (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. rabotez, 3 rabotează; conj. prez. 1 sg. să rabotez, 3 să raboteze

rabota (a ~) vb., ind. prez. 3 rabotează

rabota vb., ind. prez. 1 sg. rabotez, 3 sg. și pl. rabotează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RABOTARE s. (TEHN.) rabotaj, rabotat. (~ unei suprafețe metalice.)

RABOTARE s. (TEHN.) rabotaj, rabotat. (~ unei suprafețe metalice.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

RABOTÁRE (< rabota) s. f. Operație de prelucrare prin așchiere a suprafețelor plane a pieselor metalice de dimensiuni mari, în care unealta așchietoare se mișcă rectiliniu alternativ pe o direcție perpendiculară pe axa ei; rabotaj; rabotat.

Intrare: rabotare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rabotare
  • rabotarea
plural
  • rabotări
  • rabotările
genitiv-dativ singular
  • rabotări
  • rabotării
plural
  • rabotări
  • rabotărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: rabota
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rabota
  • rabotare
  • rabotat
  • rabotatu‑
  • rabotând
  • rabotându‑
 singular plural
  • rabotează
  • rabotați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rabotez
 (să)
  • rabotez
  • rabotam
  • rabotai
  • rabotasem
a II-a (tu)
  • rabotezi
 (să)
  • rabotezi
  • rabotai
  • rabotași
  • rabotaseși
a III-a (el, ea)
  • rabotează
 (să)
  • raboteze
  • rabota
  • rabotă
  • rabotase
plural I (noi)
  • rabotăm
 (să)
  • rabotăm
  • rabotam
  • rabotarăm
  • rabotaserăm
  • rabotasem
a II-a (voi)
  • rabotați
 (să)
  • rabotați
  • rabotați
  • rabotarăți
  • rabotaserăți
  • rabotaseți
a III-a (ei, ele)
  • rabotează
 (să)
  • raboteze
  • rabotau
  • rabotară
  • rabotaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rabotare, rabotărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a rabota și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: rabotaj rabotat
    • format_quote Detașarea așchiilor prin rabotare. DLRLC
etimologie:
  • vezi rabota DEX '09 DEX '98 DN

rabota, rabotezverb

  • 1. A prelucra prin așchiere suprafața unei piese de metal, cu ajutorul rabotezei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Mașină de rabotat = mașină-unealtă cu ajutorul căreia se efectuează operația de rabotare. DEX '09 DEX '98
      sinonime: raboteză
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.