RABOTÁ, rabotez, vb. I. Tranz. A prelucra prin așchiere suprafața unei piese de metal, cu ajutorul rabotezei. ◊ Mașină de rabotat = mașină-unealtă cu ajutorul căreia se efectuează operația de rabotare; raboteză. – Din fr. raboter.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

A RABOTÁ ~éz tranz. (suprafețe, piese din material dur etc.) A prelucra cu ajutorul unei raboteze. /<fr. raboter
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RABOTÁ vb. I. tr. A netezi, a răzui suprafața unei piese (metalice), a unui dinte cu o raboteză. [< fr. raboter].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RABOTÁ vb. tr. a prelucra prin așchiere suprafața unei piese (metalice), a unui dinte cu o raboteză. (< fr. raboter)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

rabotá vb., ind. prez. 1 sg. rabotéz, 3 sg. și pl. raboteáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink