RABÁTERE s. f. v. rabatare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

RABÁTERE s.f. Acțiunea de a rabate și rezultatul ei. ♦ Metodă folosită în geometria descriptivă, care constă în a aduce o figură plană astfel încât planul ei să fie paralel cu unul dintre planurile de proiecție. [< rabate].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

rabátere s. f., g.-d. art. rabáterii; pl. rabáteri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RABÁTE vb. III. v. rabata.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de romac | Semnalează o greșeală | Permalink

RABÁTE vb. III. tr. 1. A roti o figură plană în jurul unei drepte astfel încât planul ei să fie paralel cu unul dintre planele de proiecție. 2. A lăsa în jos; a îndoi; a plia. [< fr. rabattre].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

rabatáre / rabátere s. f., g.-d. art. rabatắrii / rabáterii; pl. rabatắri / rabáteri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de Laura-ana | Semnalează o greșeală | Permalink