rabatare sf [At: DEX² / V: ~batere / Pl: ~tări / E: rabata] 1 (Mat) Rotire a unei figuri plane în jurul unei drepte situate în planul figurii. 2 Pliere.

RABATA, rabatez, vb. I. Tranz. (Mat.)^[1] 1. A roti o figură plană în jurul unei drepte situate în planul figurii. 2. A lăsa în jos; a îndoi, a plia. [Var.: rabate vb. III] – Din fr. rabattre.

rabata vt [At: DEX-S / V: ~bate / Pzi: ~tez / E: fr rabattre] 1 (Mat) A roti o figură plană în jurul unei drepte situate în planul figurii. 2 A lăsa în jos Si: a îndoi, a plia.

rabate vt vz rabata

rabatere sf vz rabatare

RABATA, rabatez, vb. I. Tranz. (Mat.) 1. A roti o figură plană în jurul unei drepte situate în planul figurii. 2. A lăsa în jos; a îndoi, a plia. [Var.: rabate vb. III] – Din fr. rabattre.

RABATE vb. III. tr. 1. A roti o figură plană în jurul unei drepte astfel încît planul ei să fie paralel cu unul dintre planele de proiecție. 2. A lăsa în jos; a îndoi; a plia. [< fr. rabattre].

RABATERE s.f. Acțiunea de a rabate și rezultatul ei. ♦ Metodă folosită în geometria descriptivă, care constă în a aduce o figură plană astfel încît planul ei să fie paralel cu unul dintre planurile de proiecție. [< rabate].

RABATA vb. tr. 1. a roti o figură plană în jurul unei drepte astfel încât planul ei să fie paralel cu unul dintre planele de proiecție. 2. a lăsa în jos; a îndoi; a plia. (< fr. rabattre)

rabata vb. I A lăsa în jos, a plia, a îndoi ◊ „Spătarul scaunului poate fi reglat în înălțime, adâncime sau poate fi rabatat.” R.l. 9 IV 84 p. 5 (cf. fr. rabattre)

!rabatare s. f., g.-d. art. rabatării; pl. rabatări

rabatare / rabatere s. f., g.-d. art. rabatării / rabaterii; pl. rabatări / rabateri

rabatare s. f., g.-d. art. rabatării; pl. rabatări

!rabata (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. rabatez, 3 sg. rabatează; conj. prez. 1 sg. să rabatez, 3 sg. să rabateze

*rabata/rabate (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. rabatează/rabate

rabata vb., ind. prez. 1 sg. rabatez, 3 sg. și pl. rabatează

rabatere s. f., g.-d. art. rabaterii; pl. rabateri