8 definiții pentru «rațional»   declinări

RAȚIONÁL, -Ă, raționali, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Conform cu principiile și cerințele rațiunii; care poate fi conceput cu ajutorul rațiunii. ♦ (În filozofia raționalistă) Izvorât sau dedus din rațiune, considerat ca independent de experiență și anterior acesteia. 2. (Despre oameni) Cumpănit, chibzuit, cu judecată, cu rațiune. 3. (Adesea adverbial) Care se face cu judecată, cu măsură, cu respectarea unor principii sistematice, metodice. 4. (Mat.; în sintagmele) Număr rațional = nume dat unei clase de numere din care fac parte numerele întregi și fracționare, pozitive și negative, precum și numărul zero, și care pot fi exprimate printr-un raport între două numere întregi. Expresie rațională = expresie algebrică care nu conține extrageri de radical asupra necunoscutei. 5. (Fiz.; în sintagma) Mecanică rațională = mecanică teoretică. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. rationnel, lat. rationalis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RAȚIONÁL ~ă (~i, ~e) 1) și adverbial Care este în conformitate cu cerințele rațiunii; potrivit cerințelor rațiunii; logic. 2) (despre persoane) Care posedă rațiune practică; dotat cu rațiune practică. 3) (despre manifestări ale persoanelor) Care manifestă rațiune; bazat pe rațiune. Spirit ~. Cultură ~ă. 4) Care provine din rațiune și este considerat independent de experiență. [Sil. -ți-o-] /<fr. rationnel, lat. rationalis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RAȚIONÁL, -Ă adj. 1. Potrivit rațiunii; logic; (despre oameni) înzestrat cu rațiune; cuminte. 2. Făcut cu judecată, cu măsură; sistematic, metodic. 3. (Mat.) Număr rațional = număr egal cu câtul a două numere întregi; funcție rațională = funcție exprimată prin raportul a două polinoame de una sau de mai multe variabile independente. [Cf. fr. rationnel, it. razionale, lat. rationalis].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RAȚIONÁL, -Ă adj. 1. potrivit rațiunii; dedus prin raționament; logic. 2. (despre oameni) înzestrat cu rațiune; cuminte. 3. (și adv.) făcut cu judecată, cu măsură; sistematic, metodic. 4. (mat.) număr ~ = număr egal cu câtul a două numere întregi; funcție ~ă = funcție exprimată prin raportul a două polinoame de una sau de mai multe variabile independente. (< fr. rationnel, lat. rationalis)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

RAȚIONÁL adj., adv. 1. adj. v. intelectual. 2. adj. v. logic. 3. adj. v. echilibrat. 4. adj. v. judicios. 5. adv. v. chibzuit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Rațional ≠ absurd, ilogic, irațional, nerațional
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

raționál adj. m. (sil. -ți-o-), pl. raționáli; f. sg. raționálă, pl. raționále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ENCICLOPEDIE SAU DICȚIONAR RAȚIONAL AL ȘTIINȚELOR, ARTELOR ȘI MEȘTEȘUGARILOR (denumită pe scurt „Enciclopedia franceză”), vastă lucrare enciclopedică, monument al filozofiei iluministe, inițiată de D. Diderot și J. d’Alembert și editată în 35 vol. (1751-1780). La elaborarea ei au luat parte peste 150 de filozofi, savanți și specialiști în toate domeniile (Voltaire, Montesquieu, Rousseau, Helvétius, Condillac, Buffon, d'Holbach, Marmontel, Quesnay, Turgot), E. fiind oglinda progresului științei și gândirii timpului. Discursul preliminar elaborat de d’Alembert constituie un tablou sintetic al cunoașterii epocii iluministe.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink