rațiocinát adj. m., pl. rațiocináți, f. sg. rațiocinátă, pl. rațiocináte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RAȚIOCINÁ vb. I. tr. (Liv.) A raționa cu mult echilibru, cu multă subtilitate. [Pron. -ți-o-. / < it. raziocinare, cf. lat. ratiocinari].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RAȚIOCINÁ vb. tr. a raționa cu mult echilibru, cu multă subtilitate. (< fr. ratiocioner, lat. ratiocinari)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

rațiociná vb., ind. prez. 1 sg. rațiocinéz, 3 sg. și pl. rațiocineáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink