RĂZGHINÁRE, răzghinări, s. f. (Reg.) Acțiunea de a se răzghina și rezultatul ei. – V. răzghina.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

răzghináre s. f., g.-d. art. răzghinării; pl. răzghinări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RĂZGHINÁ, răzghín, vb. I. Refl. (Reg.; mai ales despre animale) A-și rupe picioarele, depărtându-le prea mult unul de altul; p. gener. a se rupe. – Răz- + [îm]bina.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

răzghiná vb., ind. prez. 1 sg. răzghín, 3 sg. și pl. răzghínă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink