RĂZGÂIÉRE, răzgâieri, s. f. Acțiunea de a răzgâia și rezultatul ei. [Pe.: -gâ-ie-. – Var.: râzgâiére s. f.] – V. răzgâia.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

RĂZGÂIÉRE s. v. alintare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

răzgâiére s. f., g.-d. art. răzgâiérii; pl. răzgâiéri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RĂZGÂIÁ, răzgấi, vb. I. Tranz. A alinta peste măsură, a satisface capriciile cuiva; a răsfăța. [Pr.: -gâ-ia. – Var.: râzgâiá vb. I] – Din bg. razgaljam.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

A RĂZGÂIÁ răzgâi intranz. (mai ales copii) A alinta peste măsură; a răsfăța; a alinta. /<bulg. razgalja
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RĂZGÂIÁ vb. v. alinta.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

răzgâiá vb., ind. prez. 1 sg. răzgâi, 3 sg. și pl. răzgâie
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink