RĂZBUNÍC, răzbunici, s. m. (Pop.) Străbunic. – Răz- + bunic.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RĂZBUNÍC ~ci m. pop. Tatăl bunicului sau al bunicii în raport cu nepoții lui. /răz- + bunic
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RĂZBUNÍC s. străbunic, (rar) răzbun.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

răzbuníc s. m., pl. răzbuníci
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink