RĂZBUNĂTÓR, -OÁRE, răzbunători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care se răzbună, care nu iartă răul ce i s-a făcut; vindicativ. – Răzbuna + suf. -ător.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RĂZBUNĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care caută să se răzbune; care nutrește dorința de răzbunare. Om ~. /a (se) răzbuna + suf. ~ător
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RĂZBUNĂTÓR adj. dușmănos, ranchiunos, (livr.) vindicativ, (reg.) țânaș, zăcaș. (E un om ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Răzbunător ≠ nerăzbunător
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Răzbunător ≠ nerăzbunător, nevindecativ
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

răzbunătór adj. m., pl. răzbunătóri; f. sg. și pl. răzbunătoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink