RĂZBĂTĂTÓR, -OÁRE, răzbătători, -oare, adj. Care își face drum biruind obstacolele, care nu se dă bătut; tenace. – Răzbate + suf. -ător.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RĂZBĂTĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care răzbate; care își croiește drum învingând obstacole. /a răzbate + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RĂZBĂTĂTÓR adj. v. stăruitor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

răzbătătór adj. m., pl. răzbătătóri; f. sg. și pl. răzbătătoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink