RĂZĂTÚRĂ, răzături, s. f. 1. Faptul de a (se) rade; bărbierit. 2. Urmă lăsată pe un obiect după ce a fost ras; ștersătură făcută cu guma pe hârtie. 3. Ceea ce rezultă din raderea unui obiect. [Var.: răsătúră s. f.] – Rade + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RĂZĂTÚRĂ ~i f. 1) Urmă lăsată pe un obiect după ce a fost ras. 2) Ștersătură făcută cu guma pe hârtie. [G.-D. răzăturii; Var. răsătură] /a rade + suf. ~ătură
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

răzătúră/răsătúră (rezultatul acțiunii) s. f., g.-d. art. răzătúrii /răsătúrii; pl. răzătúri /răsătúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink