RĂVĂȘÍRE, răvășiri, s. f. Acțiunea de a răvăși și rezultatul ei; răvășeală. – V. răvăși.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RĂVĂȘÍRE s. v. deranjare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

răvășíre s. f., g.-d. art. răvășírii; pl. răvășíri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RĂVĂȘÍ, răvășesc, vb. IV. Tranz. A face dezordine; a împrăștia, a răscoli. ♦ Fig. A tulbura adânc sufletește; a dezorienta. – Cf. scr. rovašiti.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RĂVĂȘÍ vb. 1. v. deranja. 2. (pop.) a vrăfui, (înv. si reg.) a scorbeli. (Nu mai ~ lucrurile, cărțile!)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RĂVĂȘÍ vb. v. răscoli.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A răvăși ≠ a aranja
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

răvășí vb., ind. prez. l sg. și 3 pl. răvășésc, imperf. 3 sg. răvășeá; conj. prez. 3 sg. și pl. răvășeáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink