RĂUVOITÓR, -OÁRE, răuvoitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care vrea răul cuiva, care manifestă rea-voință, plin de rea-voință. – Rău + voitor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

RĂUVOITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădește rea-voință; care voiește cuiva rău. Privire ~oare. /rău + voitor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Răuvoitor ≠ binevoitor
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

răuvoitór adj. m., pl. răuvoitóri; f. sg. și pl. răuvoitoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink