RĂUFĂCĂTÓR, -OÁRE, răufăcători, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care face sau aduce (mult) rău altora, care contravine legilor morale și sociale; făcător de rele. – Rău + făcător.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RĂUFĂCĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care face rău, care încalcă normele și legile; făcător de rele; infractor. /rău + făcător
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RĂUFĂCĂTÓR s. v. infractor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Răufăcător ≠ binefăcător
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

răufăcătór s. m., adj. m., pl. răufăcătóri; f. sg. și pl. răufăcătoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink