răscopt³, ~oaptă a [At: I. IONESCU, D. 538 / Pl: ~pți, ~oapte / E: răscoace²] 1 (Reg; d. lapte acru, smântână) Scopt. 2 (Îs) Brânză ~oaptă Brânză de vacă.

răscopt¹ sn [At: ALR I, 1823/590 / Pl: ? / E: răscoace²] (Reg) Scopt.

răscopt², ~oaptă a [At: ȘINCAI, HR. I, 389/19 / S și: res~ / Pl: ~pți, ~oapte / E: răscoace¹] 1 (D. alimente, mâncăruri) Copt foarte tare. 2 (Pex) Fiert mai mult decât trebuie. 3 (Fig) Încins. 4 (D. plante și fructe) Prea copt. 5 (Fig; irn; d. persoane) Trecut de vârsta tinereții. 6 Uscat prea tare. 7 Putrezit. 8 (Fig; îvr; d. persoane și faptele lor) Chibzuit² (3).

RĂSCOPT, -OAPTĂ, răscopți, -oapte, adj. 1. (Despre alimente) Copt mai mult decît trebuie. Pită albă stă pe masă, Cum îi pita mai frumoasă: Nici necoaptă, Nici răscoaptă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 119. ◊ Ou răscopt = ou fiert pînă la completa coagulare; ou tare. În pachet, pui fripți, ouă răscoapte, prăjituri, pînișoare mici și rotunde de casă. HOGAȘ, M. N. 59. A dejunat așa de ușor: trei ouă răscoapte, o căpățînă de miel cu borș, niște stufat. CARAGIALE, O. II 169. ♦ Fig. (Despre persoane, peiorativ) Care a depășit o anumită vîrstă; matur. Perechi tinere, adeseori răscoapte, veneau acolo... și s-apucau la dans. I. BOTEZ, ȘC. 212. 2. (Despre plante și fructe) Foarte copt, prea copt. Părea un pepene mare, gălbui, răscopt. VORNIC, P. 144. Au fost dulci zarzările. Erau răscoapte. STANCU, D. 494. ♦ Ars, încins, înfierbîntat de soare. Alerga... mînînd caprele din iarba răscoaptă. DELAVRANCEA, S. 68. ◊ Fig. Erai răscopt de arșița din pod și te dureau șalele, stînd toată ziua aplecat deasupra hîrțoagelor. PAS, Z. I 273. Era într-o dis-de-dimineață spre sfîrșitul lui august, cînd pămîntul răscopt simte cu farmec roua. GALACTION, O. I 321.

RĂSCOPT ~oaptă (~opți, ~oapte) 1) v. A RĂSCOACE și A SE RĂSCOACE. ◊ Ou ~ ou fert prea mult. 2) fig. (despre persoane) Care a trecut de tinerețe și are experiență de viață. /v. a (se) răscoace

răscopt a. 1. prea copt; 2. tare: ou răscopt. [V. răscoace].

răscópt, -coáptă f., pl. e (d. răscoc). Prea copt orĭ prea fert (vorbind de oŭă). V. scopt.

RĂSCOACE, răscoc, vb. III. Tranz. și refl. (Adesea fig.) A (se) coace mai mult decât trebuie. – Pref. răs- + coace.

răscoace² [At: ALR I, 1823/584 / V: ~oci / Pzi: răscoc / E: răs- + scoace] 1 vt A încălzi la foc laptele acru pentru a-l închega și a-l transforma în brânză Si: a scoace. 2 vi (Îf răscoci) A practica datina răscocitului.

răscoace¹ [At: DRLU / S și: res~ / Pzi: răscoc / E: răs- + coace] 1-2 vtr (D. alimente) A (se) coace mai mult decât trebuie. 3-4 vtr (D. ouă) A (se) fierbe până la coagulare completă. 5 vt (D. metale) A încălzi la o temperatură foarte ridicată. 6-7 vtr A (se) încălzi foarte tare. 8 vr (D. semințe, fructe, plante) A se coace prea tare, nefiind culese la timp. 9 vi (În descântece; d. bube) A fi gata să se spargă. 10 vr (D. lemn, pânză) A se usca prea tare.

răscoci v vz răscoace²

RĂSCOACE, răscoc, vb. III. Tranz. și refl. (Adesea fig.) A (se) coace mai mult decât trebuie. – Răs- + coace.

RĂSCOACE, răscoc, vb. III. Refl. (Despre alimente) A se coace mai mult decît trebuie, a rămîne prea mult timp expus la foc; (despre ouă) a fierbe pînă la completa coagulare (despre plante și roadele lor) a se coace prea tare (nefiind culese la timp). Grîul s-a răscopt. ◊ Fig. Deodată... răbufni o vîntoasă rece, năpustindu-se asupra tîrgului încins de arșița amiezii, dospit în miasme, răscopt de pîrjolul secetei care bîntuia țara. C. PETRESCU, A. R. 6.

A SE RĂSCOACE se răscoace intranz. (despre legume, fructe, unele alimente etc.) A se coace mai mult decât trebuie. /răs- + a se coace

A RĂSCOACE răscoc tranz. A face să se răscoacă. /răs- + a coace

răscoace v. a coace prea mult. [Lat. RE EX și coace].

răscóc, -cópt, a -coáce v. tr. (răs- și coc). Coc saŭ ferb prea tare (vorbind de oŭă). V. scoc și crint.

răscoace (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răscoc, 2 sg. răscoci, 3 sg. răscoace, imperf. 1 răscoceam, perf. s. 1 sg. răscopsei, 1 pl. răscoapserăm, m.m.c.p. 1 pl. răcopseserăm; conj. prez. 1 sg. să răscoc, 3 să răscoacă; ger. răscocând; part. răscopt

răscoace (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răscoc, 1 pl. răscoacem, imperf. 3 sg. răscocea, perf. s. 1 sg. răscopsei, 1 pl. răscoapserăm; conj. prez. 3 să răscoacă; ger. răscocând; part. răscopt

răscoace vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răscoc, perf. s. 1 sg. răscopsei, 1 pl. răscoapserăm; part. răscopt

răscoc, -copsei 1 aor.

RĂSCOPT adj. tare. (Un ou ~.)

RĂSCOPT adj. tare. (Un ou ~.)

RĂSCOACE vb. v. dogori, încinge, înfierbânta.

RĂSCOACE vb. (înv. și reg.) a (se) scoace.

răscoace vb. v. DOGORI. ÎNCINGE. ÎNFIERBÎNTA.

RĂSCOACE vb. (înv. și reg.) a (se) scoace.