RĂRIȚÁT s. n. Rărițare. – V. rărița.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

RĂRIȚÁT s. (AGRIC.) rărițare. (~ul ogorului.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

rărițát, rărițátă, rărițáti, rărițáte, adj. (pop.) care a fost lucrat cu rarița (v.).
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

rărițát s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RĂRIȚÁ, rărițez, vb. I. Tranz. A lucra pământul cu rarița. – Din rariță.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

A RĂRIȚÁ ~éz tranz. A ara cu rarița. /Din rariță
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RĂRIȚÁ vb. (AGRIC.) (prin Ban.) a șărui. (A ~ ogorul.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

rărițá vb., ind. prez. 1 sg. rărițéz, 3 sg. și pl. rărițeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink