Răpotini m. pl. 1. sărbătoare țărănească ce cade a treia Marți după Paști: nouă Marți și Răpotinii i-am ținut cum am putut PANN; 2. turte făcute cu acea ocaziune: facerea răpotinilor după Paști. [Origină necunoscută].

răpotínĭ, V. ropotinĭ.

rapotine sfp vz răpotin

răpoteni smp vz răpotin

răpotin, ~ă smf [At: PANN, P. V. I, 140/9 / V: rapotine sfp, ~teni smp, ~nă sf, râp~, rep~, ropotim, rop~ / Pl: ~i, ~e / E: ns cf rs ропаты „templu”] 1 (În vechile tradiții populare; de obicei art.; mpl și determinat prin „țestelor”) Sărbătoare care se ține de obicei în trei marți consecutiv începând cu a treia marți de după Paști. 2 (Pex) Turtă făcută de răpotin (1).

râpotin sm vz răpotin

repotin sm vz răpotin

repotină sf vz răpotin

ropotim sm vz răpotin

ropotin sm vz răpotin corectat(ă)

Ropotínĭ m. pl. (cp. cu vrus. rópatĭ, templu, capiște). Marțile și Joile dintre Paște și Înălțare și maĭ ales a treĭa Marțe după Paște, pe care le sărbează țăraniĭ. Turte făcute la aceste sărbătorĭ. – Și Răp-.

Răpotini s. m. pl. – Sărbătoare populară care corespunde cu a treia marți după Paști. – Var. Răpotin, Ropotin(i), Răpotenii. Origine incertă. Probabil din sb. rabotno „muncitor” din rabota „muncă”. După Cihac, II, 306, din v. rus. ropatῑ „templu”.

răpotin, -ă, răpotini, -e s. m. și f. (De obicei art., mai ales la pl. și determinat uneori prin „țestelor”) Sărbătoare populară care se ține de obicei în trei marți consecutive, începând cu a treia marți de după Paști. [Var.: ripotin, repotin s. m., răpoteni s. f. pl.] – Et. nec.

râpotin s. m. v. răpotin.

repotin s. m. și f. v. răpotin.

răpotini s.m. pl. (înv.) 1. sărbătoare țărănescă ce cade a treia marți după Paști. 2. turte făcute cu acest prilej.