RĂPĂITÚRĂ, răpăituri, s. f. Răpăit2. [Pr.: -pă-i-] – Răpăi + suf. -tură.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RĂPĂITÚRĂ s. v. răpăit.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
răpăitúră s. f. (sil. -pă-i-), g.-d. art. răpăitúrii; pl. răpăitúri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink