O definiție pentru răncurea
Arhaisme și regionalisme
răncurea, răncurele, s.f. (reg.) crenguță, rămurea.
Intrare: răncurea
răncurea substantiv feminin
| substantiv feminin (F151) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||