RĂCHIȚÍCA ~éle f. (diminutiv de la răchită) 1) Arbust pitic cu tulpina târâtoare, cu frunze eliptice, lucioase și persistente, cu fructe comestibile, de culoare roșie. 2) Arbust cu flori mici, galbene, ale cărui frunze ascuțite, acoperite pe ambele părți cu un fel de solzi, au o nuanță argintie. /răchită + suf. ~ică
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RĂCHIȚÍCĂ, răchițele, s. f. 1. Diminutiv al lui răchită. 2. (La pl.) Mic arbust totdeauna verde, cu tulpina târâtoare, cu fructe roșii, acrișoare, comestibile (Oxycoccus quadripetalus). 3. Arbust cu flori mici, galbene și cu frunze ascuțite, acoperite pe o parte și pe alta cu solzi stelați care le dau un aspect argintiu (Elaeagnus angustifolia). – Răchită + suf. -ică.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

RĂCHIȚÉLE s. pl. v. slăbănog.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RĂCHIȚÍCĂ s. v. lozie, mlajă, răchită roșie, răscoage, salcie pletoasă, salcie plângătoare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RĂCHIȚÍCĂ s. (BOT.) 1. (Elaegnus angustifolia) (rar) măslin-sălbatic, (reg.) sălcioară, salcie-domnească, salcie-mirositoare, sălciuță-mirositoare. 2. v. salcie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

răchițícă s. f., g.-d. art. răchițélei; pl. răchițéle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink