RĂBUFNITÚRĂ, răbufnituri, s. f. (Rar) Zgomot surd și puternic; răbufnire. – Răbufni + suf. -tură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RĂBUFNITÚRĂ s. v. izbucnire, răbufneală, răbufnire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

răbufnitúră s. f., g.-d. art. răbufnitúrii; pl. răbufnitúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink