râmlean, ~ă [At: CORESI, EV. 517 / V: răm~, ~mne~, rom~ / Pl: ~eni, ~ene / E: vsl римлганинь] (Înv) 1-2 smf, a (Persoană) care facea parte din populația de bază a statului roman și care se bucura de drepturi depline de cetățenie Si: roman¹ (1-2). 3-4 smf, a (Om) care era originar din Roma sau din Imperiul Roman. 5 smp Populația de bază care locuia în statul roman. 6 a Care aparținea Romei sau Imperiului Roman. 7 a Care aparține râmlenilor (5). 8 a Privitor la statul roman. 9 a Privitor la râmleni (5). 10 a Care provine din statul roman.

RÂMLEAN ~eană (~eni, ~ene) înv. Care aparține Romei; din Roma; roman. /<sl. rimljaninu

râmlean a. (arhaic) roman: iată un căpitan, căpitan râmlean POP. ║ m. Roman. [Slav. RIMLIANINŬ (din RIMŬ, Roma)].

râmnean sm vz râmlean

rimlean sm vz râmlean

RÎMLEAN, rîmleni, s. m. (Învechit) Din Roma sau din imperiul roman; roman. Iovan Iorgovan, Fecior de rîmlean, Frumos se gătea, Bine se-narma Și singur pleca. TEODORESCU, P. P. 419.

rimleán și (maĭ pe urmă) rîmleán, -că s., pl. enĭ, ence (vsl. rimlĕaninŭ, -nka, d. Rimŭ, Roma). Vechĭ. Roman, din Roma saŭ din statu Romanilor. Adj. -enesc, -eneáscă. Adv. -enește.

rîmleán, V. rimlean.

râmlean (înv.) s. m., pl. râmleni

râmlean (înv.) s. m., pl. râmleni

râmlean s. m., pl. râmleni

RÂMLEAN s., adj. v. roman.

rîmlean s., adj. v. ROMAN.