RÂGÂITÚRĂ, râgâituri, s. f. Râgâială. – Râgâi + suf. -tură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

RÂGÂITÚRĂ s. (FIZIOL.) eructație, râgâială, râgâit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

râgâitúră s. f., pl. râgâitúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink