RÂCÂITÚRĂ, râcâituri, s. f. Râcâire. [Pr.: -câ-i-] – Râcâi + suf. -tură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

RÂCÂITÚRĂ s. v. scurmare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

râcâitúră s. f. (sil. -câ-i-), g.-d. art. râcâitúrii; pl. râcâitúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink