ceroaică sf [At: BARONZI, L. I, 130/28 / Pl: ~ice / E: cer⁴ + -oaică] Arborele Quercus ilex.

STEJAR, stejari, s. m. (La pl.) Gen de arbori înalți cu tulpina dreaptă, cu coroana largă, cu frunzele adânc crestate, cu florile dispuse în amenți, cu lemnul rezistent și dur, al căror fruct este ghinda (Quercus); (și la sg.) arbore din acest gen. ♦ Lemnul arborelui descris mai sus. – Cf. bg. stežer.

TUFAN, tufani, s. m. 1. Specie de stejar (Quercus pubescens). 2. Tufar. 3. (Pop.) Ciomag, bâtă. – Tufă + suf. -an.

STEJAR ~i m. 1) Arbore cu tulpina înaltă și groasă, cu scoarța adânc brăzdată, cu coroana larg ramificată, cu frunze neregulat crestate, cu fructul ghindă și cu lemn foarte dur și rezistent, întrebuințat în industrie și la construcții. 2) Lemnul acestui arbore. /Orig. nec.

TUFAN ~i m. Arbore înrudit cu stejarul, dar cu frunze mai lungi. /tufă + suf. ~an

stejar s. m., pl. stejari

tufan s. m., pl. tufani

STEJAR s. (BOT.) 1. (Quercus sessiliflora) (reg.) ghindar. 2. stejar pufos (Quercus pubescens) = (reg.) stejărică.

TUFAN s. v. bâtă, ciomag, gorun, măciucă, tufar.

TUFAN s. (BOT.; Quercus pubescens) (reg.) tufă, (Transilv.) șledun.

QUERCUS L., STEJAR, fam. Fagaceae. Gen originar din regiunile temperate și subtropicale ale emisferei nordice, 200-210 specii, arbori cu scoarță, la majoritatea speciilor, brun-închis, ritidom cu diferite desene și grosimi (unele au plută) și, uneori, scoarță netedă. Pe lujer mugurii sînt dispuși altern. Frunze lobate, caduce, marcescente sau persistente. Flori unisexuat-monoice, cele femele solitare, 2 sau chiar mai multe, cele mascule în amenți pendenți. În fiecare cupă se află o singură floare. Cupa întreagă, cu solzi liberi sau concrescuți, imbricată, înconjoară baza fructului (ghinda).

Quercus cerris L., « Cer ». Specie care înflorește primăvara. Cupa scurt-pedunculată cu solzi alungit-eliptic-ovoizi sau liniari-subulați, răsfirați, recurbați. Frunzele cu 4-9 nervuri cu puf, îngust-alungite, pînă la 12 cm lungime (lobii ascuțiți, scurt-mucronați), partea inferioară tomentoasă, iar cea superioară aspră, pieloase și marcescente, lung-stipelate. Arbore pînă la 35 m înălțime, ritidom gros. Tulpină dreaptă, coroană lat-piramidală, muguri înveliți în stipele filamentoase, lungi, persistente.

Quercus frainetto Ten. (syn. Q conferta Kit.), « Gîrniță ». Specie la care cupușoarele au solzii lipiți, iar pe margini sînt lung-păroase. Frunze alungite, invers-ovate, pînă la 20 cm lungime, 7 cm lățime, cu lobi întregi sau subulați, la bază cu 2 urechi mari, de obicei dispuse mai multe la vîrful ramurilor, partea superioară în tinerețe pubescentă, apoi glabră, cea inferioară păroasă, surie. Arbore pînă la 40 m înălțime, coroană rotundă. Tulpină dreaptă, scoarța formează devreme un ritidom adînc, solzos, lujeri tomentoși sau pubescenți, muguri pubescenți.

Quercus imbricaria Michx. Specie cu flori monoice, fructe scurt-pedunculate. ghinda emisferică, mică. Frunze alungit-eliptice, întregi, pînă la 18 cm lungime, 2-5 cm lățime, cu vîrf ascuțit, scurt, pe partea inferioară pubescente. Arbore, 18-20 m înălțime, cu scoarță netedă.

Quercus palustris (L.) Munchh, « Stejar de baltă ». Specie care are fructe cu peduncul scurt, ghindă aproape rotundă, mică, vîrf acut, cupă lățită. Frunze lat-alungite, pînă la 15 cm lungime, cu pînă la 7 lobi înguști și foarte adînci, ascuțiți, pe partea inferioară verzi-palid cu smocuri de peri la intersecția nervurilor, pe cea superioară verzi, toamna roșii. Arbore exotic, 20-40 m înălțime, tulpină dreaptă, coroană lat-piramidală, scoarță mai tîrziu brună și mărunt-brăzdată. Ramuri roșii-închis, în verticil. Este pretențios față de sol și umiditate, rezistă la ger.

Quercus pedunculiflora K. Koeh, « Stejar brumăriu ». Specie cu ghinda ovată în cupă lățită, emisferică, cu peduncul lung, solzi cu vîrf lat și extremitățile concrescute. Frunze pînă la 25 cm lungime, cu pînă la 7 perechi de lobi rotunjiți (mai lați în partea superioară sau la mijloc), auriculate, scurt-pețiolate, pe partea superioară verzi-închis, pe cea inferioară cenușii-pubescente. Arbore de pînă la 30 m înălțime, scoarță cu ritidom crăpat adînc, rezistă la uscăciunea solului și a atmosferei.

Quercus petraea Mattuschka Lieblein (syn. Q. sessilis Ehrh.; Q. sessiliflora Salisb.), « Gorun ». Specie cu fructe, cîte 1-5, sesile, cupă cu solzi mici, imbricați, alipiți. Frunze invers-ovate, cca 10 cm lungime, baza neauriculată, marcescente, de cele mai multe ori mai multe dispuse terminal pe lujeri, cu pețiol lung de 1-3 cm, fără stipele, glabre sau, pe partea inferioară, ușor pubescente, pînă la 9 perechi de lobi adînc-crestați, rotunjiți. Specie indigenă, pînă la 45 m înălțime, scoarță cenușie, ritidom puțin adînc. Coroană regulată, lujeri glabri.

Quercus polycarpa Schur, « Gorun transilvănean ». Specie indigenă cu mai multe ghinde la un loc, ovate, sesile sau cu peduncul scurt, cupele cu solzii lați și peri în partea superioară. Frunze groase, coriacee, pubescente pe partea inferioară, lucioase și verzi-închis pe cea superioară, obovate, lobate. Plantă, cca 25 cm înălțime, coroană sferică.

Quercus pubescens Willd., « Stejar pufos ». Specie cu ghinde îngust-ovate, sesile, grupate 2-4. Solzii cupei scurți, alipiți, plani. Cupa cuprinde 1/2 din ghindă, tomentoasă. Frunze lobate, pînă la 6 lobi rotunjiți, pieloase, obovate, lungi pînă la 10 cm, pe dos pubescente, la bază auricuiate sau neauriculate. Pețiol pubescent, 2 cm lungime. Arbore pînă la 15 m înălțime, tulpină, în general, strîmbă, scoarță cu ritidom maro-închis și crăpături înguste și dese. Coroană largă, lujeri pubescenți, muguri tomentoși. Iubește căldura, terenurile calcaroase, luminoase, rezistă la secetă și la geruri puternice.

Quercus robur L. (syn. Q. pedunculata Ehrh.), « Stejar ». Specie indigenă. Ghinde, cîte 1-5, ovoide, cu treimea inferioară cuprinsă într-o cupă, cu solzi plani, imbricați, alipiți, pubescenți. Frunze invers-ovate, pînă la 14 cm lungime, glabre (uneori în tinerețe, pe partea, inferioară pubescente), pieloase, dispuse terminal pe lăstari, cu pețioli scurți, auricuiate, lobate, cu lobi rotunjiți. Arbore pînă la 50 m înălțime, scoarță la maturitate cu ritidom adînc, larg-brăzdat, brun-negricios lujerii și mugurii glabri. Coroană largă, neregulată, ramuri orizontale. Pretinde terenuri profunde, afinate, reavăne, humoase. Preferă solurile brun-roșcate de pădure, nisipo-lutoase, lumină, rezistă ia secetă și la gerurile mari de iarnă.

Quercus rubra Du Roi (syn. Q. borealis Michx.), « Stejar roșu ». Specie cu ghindă ovată, cîte 2, scurt-pedunculată, cupa cu solzi alipiți îi înconjoară treimea inferioară. Frunze alungite, pînă la 20 cm lungime, lobat-fidate, lobii terminați într-un vîrf aeuminat, mai întîi păroși, apoi glabrii, afară de axa nervurilor de pe partea inferioară unde sînt prezente smocuri de peri, pe partea inferioară verzi-palid, pe cea superioară verzi-închis-lucioase, toamna roșii. Arbore pînă la 50 m înălțime, cu tulpină dreaptă, scoarță netedă, subțire, iar la bătrînețe formează ritidom crăpat-adînc, brun-închis coroană globuloasă, ramurile tinere roșii-închis. lucioase. Rezistă la geruri și secetă, fum și gaze, preferă solurile afinate, nisipo-lutoase, suportă umbra. Este bine aclimatizat și a dat rezultate bune și în plantațiile de aliniament de pe străzi.