quatuor n. 1. bucată muzicală din patru părți; 2. totalitatea instrumentelor cu coarde ale unei orchestre.

*quátuor n., pl. urĭ, cuv. lat. care înseamnă „patru”. V. patru). Muz. Bucată muzicală compusă din patru părțĭ: quatuorurile luĭ Mozart, quatuor vocal. Quatuor de coarde, cîntec din vioară, alto, violoncel și contrabas (ceĭa ce constitue fondu orhestreĭ). Quatuor de lemn, flaut, oboĭ, clarinetă și bason). Quatuor de alamă, cornet, corn, bariton și bas. – Se poate scrie și cŭatuor.