păzitură sf [At: 1648 N. TEST. 253^v/12 / V: păzăt~ / Pl: ~ri / E: păzi + -tură] (Îvr) 1 Ocrotire. 2 Respectare a unei legi. 3 Îndeplinire a unei porunci. 4 (Trs; Ban) Păzeală (3). 5 (Trs; Ban; spc) Mâncare preparată din legume, fără carne. 6 (Trs; Ban; spc) Mâncare preparată cu smântână și cu făină. 7 (Trs; Ban; spc) Ciorbă sau supă.

păzitúră f., pl. ĭ. Vechĭ. Pază, observațiune.

păzătură sf vz păzitură

PĂZITURĂ s. f. (Ban.) Mîncare gătită. Peziturĕ. Ciborum apparatus. AC. 360. Cibus. Pasitura. Etek. LEX. MARS., 192; cf. LEX. MARS., 203, 205. Etimologie: păzi + suf. -tură. Vezi și păzi, păzitor.

păzitură, păzituri, s.f. 1. (înv.) ocrotire, protecție. 2. (înv.) respectarea unei legi, a poruncii, a cuvântului dat. 3. (reg.) mâncare gătită, păzeală.

păzitúră, păzituri, (păzâtură), s.f. (reg.) Masa care conține (în mod obligatoriu) și supă sau ciorbă. – Din păzi „a se grăbi”.