opțiuni
  • info
2 intrări
16 definiții

Explicative DEX

PĂTULIT, -Ă, pătuliți, -te, adj. (Pop.; despre iarbă, flori etc.) Călcat în picioare; culcat la pământ. – V. pătuli.

PĂTULIT, -Ă, pătuliți, -te, adj. (Pop.; despre iarbă, flori etc.) Călcat în picioare; culcat la pământ. – V. pătuli.

pătulit, ~ă a [At: RETEGANUL, TR. 114 / V: (reg) ~lat / E: pătuli] 1 (Pop; d. iarbă, semănături) Călcat în picioare Si: păturit (2). 2 (Pop; d. iarbă, semănături) Culcat la pământ Si: păturit (3). 3 (Pex; reg; d. umeri) Lăsat în jos.

PĂTULIT, -Ă, pătuliți, -te, adj. (Regional, despre iarbă, flori etc.) Călcat în picioare, culcat la pămînt. Miroasă iarba pătulită a sînziană ș-a sulcină. ANGHEL, P. 16. Mă dusei în grădiniță, Găsii iarba pătulită, Și puicuța adormită. ȘEZ. VIII 28.

PĂTULI, pătulesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A călca în picioare (culcând la pământ); p. ext. a turti, a strivi, a presa. ♦ Refl. (Despre iarbă, semănături etc.) A se apleca, a se culca la pământ. – Din pătul1.

PĂTULI, pătulesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A călca în picioare (culcând la pământ); p. ext. a turti, a strivi, a presa. ♦ Refl. (Despre iarbă, semănături etc.) A se apleca, a se culca la pământ. – Din pătul1.

pătulat2, ~ă a vz pătulit

pătuli [At: I. IONESCU / Pzi: ~lesc / E: pătul1] 1 vt (C. i. cereale, produse agricole) A strânge, a depozita în hambare, în pătule1 (8, 10). 2 vt A apăsa, a bate, a bătători, cu lingura sau cu alt instrument, ca să se așeze bine, ca să se netezească Si: (reg) a pături (4). 3 vt A se așeza în straturi Si: a se îndesa, a se pături (5), a se tasa. 4 vt (D. iarbă, semănături) A călca în picioare, culcând la pământ Si: (reg) a pături (6). 5 vt (Pex) A turti. 6 vr (D. iarbă, semănături) A se apleca, a se culca la pământ din cauza vântului, a ploii etc. 7 vi (Trs; îe) Cum mai ~lești ? Cum o mai duci?.

PĂTULI, pătulesc, vb. IV. Refl. (Regional, despre holde, iarbă etc.) A se culca la pămînt. Bucatele cad, se culcă, se pătulesc. I. CR. III 225.

A SE PĂTULI pers. 3 se ~ește intranz. (despre cereale, iarbă etc.) A se apleca la pământ luând o poziție aproape orizontală (din cauza vântului sau a ploii); a se poligni; a se pologi; a se culca. /Din pătul

A PĂTULI ~esc tranz. pop. A face să se pătulească; a poligni; a pologi. /Din pătul

pătulì v. a strânge grânele în pătule.

pătulesc v. tr. (din *potulesc, vsl. potuliti, a acomoda, sîrb. potuliti se, a se pitula, bg. potulĕam, acoper. V. po-tulesc și tulesc). Est. Polignesc, pologesc.

potolésc v. tr. (vsl. po-toliti, a potoli, a acomoda, de unde vine și pătulésc; rus. u-toliti, a potoli. V. tulesc). Astîmpăr, liniștesc, alin: a potoli focu, durerea, întristarea, plînsu, foamea, setea. V. ogoĭesc, ostoĭesc, calmez.

Ortografice DOOM

pătuli (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pătulesc, 3 sg. pătulește, imperf. 1 pătuleam; conj. prez. 1 sg. să pătulesc, 3 să pătulească

pătuli (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pătulesc, imperf. 3 sg. pătulea; conj. prez. 3 să pătulească

pătuli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pătulesc, imperf. 3 sg. pătulea; conj. prez. 3 sg. și pl. pătulească

Arhaisme și regionalisme

pătulit, pătulită, pătuliți, pătulite, adj. (pop.) 1. (despre iarbă, flori, semănături) călcat în picioare, culcat la pământ. 2. (despre porumb) strâns în pătul. 3. (reg.; fig.; despre umeri) lăsat în jos, căzut.

Intrare: pătulit
pătulit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pătulit
  • pătulitul
  • pătulitu‑
  • pătulită
  • pătulita
plural
  • pătuliți
  • pătuliții
  • pătulite
  • pătulitele
genitiv-dativ singular
  • pătulit
  • pătulitului
  • pătulite
  • pătulitei
plural
  • pătuliți
  • pătuliților
  • pătulite
  • pătulitelor
vocativ singular — —
plural — —
pătulat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: pătuli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pătuli
  • pătulire
  • pătulit
  • pătulitu‑
  • pătulind
  • pătulindu‑
 singular plural
  • pătulește
  • pătuliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pătulesc
 (să)
  • pătulesc
  • pătuleam
  • pătulii
  • pătulisem
a II-a (tu)
  • pătulești
 (să)
  • pătulești
  • pătuleai
  • pătuliși
  • pătuliseși
a III-a (el, ea)
  • pătulește
 (să)
  • pătulească
  • pătulea
  • pătuli
  • pătulise
plural I (noi)
  • pătulim
 (să)
  • pătulim
  • pătuleam
  • pătulirăm
  • pătuliserăm
  • pătulisem
a II-a (voi)
  • pătuliți
 (să)
  • pătuliți
  • pătuleați
  • pătulirăți
  • pătuliserăți
  • pătuliseți
a III-a (ei, ele)
  • pătulesc
 (să)
  • pătulească
  • pătuleau
  • pătuliră
  • pătuliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pătulit, pătulităadjectiv

  • 1. popular (Despre iarbă, flori etc.) Călcat în picioare; culcat la pământ. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Miroasă iarba pătulită a sînziană ș-a sulcină. ANGHEL, P. 16. DLRLC
    • format_quote Mă dusei în grădiniță, Găsii iarba pătulită, Și puicuța adormită. ȘEZ. VIII 28. DLRLC
etimologie:
  • vezi pătuli DEX '98 DEX '09

pătuli, pătulescverb

  • 1. popular A călca în picioare (culcând la pământ). DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.