pătrărică¹ sf, a [At: DLR / V: ~ăică / Pl: ~ici / E: pătrar + -ică] 1-6 (Șhp) Pătrărel (1-6).

pătrărică² sf [At: GLOSAR REG. / Pl: ~ici / E: pătrare + -ică] 1-6 (Reg; șhp) Pătrare (1-3) (mică) Si: (Trs) pătrăriță (1-6).

pătrăică sf vz pătrărică

pătrăiel, ~ea sn, a vz pătrărel

pătrărel, ~ea [At: ODOBESCU, S. I, 161 / V: ~ăiel, ~ăia / Pl: ~ei, ~e / E: pătrar + -el] 1-6 a (Îrg; șhp) Pătrar (1-3) (mic) Si: părtărică (1-6). 7 sn (Reg) Lemn tăiat în formă de dreptunghi.

PĂTRĂREL, -EA, pătrărei, -ele, adj. (Învechit) Diminutiv al lui pătrar ². Erau tot călușei rotunzi de Dobrogea... aleși tot pătrărei și cincărei. ODOBESCU, S. A. 158. Cînd la grajd el ce zărea?... Un căluț cam pătrărel. ALECSANDRI, P. P. 79.

PĂTRĂREL, -EA, pătrărei, -ele, adj. (Înv.) Diminutiv al lui pătrar².

2) pătrár, -ă adj. (d. patru). Rar. De patru anĭ: cal pătrar (dim. -ărel). – În est pa-.

pătrărică s.f. (reg.) măsură de capacitate pentru cereale de un sfert de baniță.

pătrărel, pătrărea, pătrărică, adj., s.n. 1. (adj., înv. și reg.; despre cai) de patru ani. 2. (s.n.) lemn tăiat în formă de dreptunghi.