păstran sm [At: BĂCESCU, P. 43 / Pl: ~i / E: cf păstrăv¹] (Iht; reg) Păstrăv¹ (Salmo trutta fario).

PĂSTRAN s. v. păstrăv.

păstran s. v. PĂSTRĂV.

păstrán, -ă, păstrani, -e, adj. (reg.) Pestriț. – Var. a lui păstrăv „cu pistrui” (MDA).

păstran, -ă, păstrani, -e, adj. – (reg.) Pestriț (Papahagi, 1925; Ieud). – Var. a lui păstrăv „cu pistrui” (< bg. păstărva) (MDA).