9 definiții pentru părătuș
Explicative DEX
părătuș sm [At: PSALT. 37 / V: pălă~, pănă~, ~ăntuș, peretuș / E: împărătuș] 1 (Atm; reg) Omușor. 2 (Atm; îrg) Palat2 (1).
părătúș n., pl. e și urĭ (dim. d. *părat, d. lat. palatum, îld. pănaț, d. palatium. V. păraț). Vechĭ. Păraț. Omușor. – Azĭ (Cov.) peretúș și (Trans. Moild.) împărătúș (după împărat) și părătúș, omușor, limburuș.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pălătuș sm vz părătuș
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pănătuș sm vz părătuș
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
părăntuș sm vz părătuș
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
peretuș sm vz părătuș
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
❍ ÎMPĂRĂTUȘ2, PĂRĂTUȘ sm. Mold. Tr.-Carp. 🫀 Omușor: Și ți-oiu săca rădăcinile Din împăratuș, De sub împăratuș, Din vinele grumazilor... (BRL.) [*părat, sg. refăcut din pl. părați < lat. palatinum; 👉 PĂRAT].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
peretúș, V. părătuș.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
părătuș, părătuși, s.m. (reg.) 1. uvulă, omușor. 2. (înv.) cerul-gurii, palat.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||