opțiuni
  • info
2 intrări
20 de definiții

Explicative DEX

PĂRĂDUIT, -Ă, părăduiți, -te, adj. (Reg. și fam.) 1. (Despre construcții, mobile etc.) Dărăpănat, degradat, stricat, distrus. 2. (Despre bani, averi etc.) Risipit, irosit. – V. părădui.

PĂRĂDUIT, -Ă, părăduiți, -te, adj. (Reg. și fam.) 1. (Despre construcții, mobile etc.) Dărăpănat, degradat, stricat, distrus. 2. (Despre bani, averi etc.) Risipit, irosit. – V. părădui.

părăduit, ~ă a [At: PAS, Z. III, 37 / Pl: ~iți, ~e / E: părădui1] (Pfm) 1 (D. imobile, mobilă) Dărăpănat. 2 (D. averi) Risipit până la epuizare.

PĂRĂDUIT, -Ă, părăduiți, -te, adj. (Regional) Distrus, nimicit, ruinat. Au fost deraieri destule în zilele acelea. Vagoanele erau cu ferestre și uși părăduite, cu oameni strînși unii în alții ca sardelele. PAS, Z. III 37.

PĂRĂDUI, părăduiesc, vb. IV. (Reg. și fam.) 1. Refl. (Despre construcții, mobile etc.) A se dărăpăna, a se degrada, a se strica, a se ruina. 2. Tranz. A risipi, a irosi, a distruge bani, averi etc. – Et. nec.

PĂRĂDUI, părăduiesc, vb. IV. (Reg. și fam.) 1. Refl. (Despre construcții, mobile etc.) A se dărăpăna, a se degrada, a se strica, a se ruina. 2. Tranz. A risipi, a irosi, a distruge bani, averi etc. – Et. nec.

părădui2 vi [At: BRĂESCU, O. A. II, 29 / Pzi: ~esc / E: paradă + -ui cf ger paradieren] (Nob; irn) A merge la paradă.

părădui1 [At: MURNU, O. 72 / Pzi: ~esc / E: ns cf paradău] (Pfm; Mol) 1 vr (D. imobile, mobilă) A se dărăpăna. 2 vt A face de neutilizat Si: a spurca. 3 vt (C. i. averi) A consuma fără socoteală, până la epuizare Si: a irosi, a risipi. 4 vt A fura.

PĂRĂDUI, părăduiesc, vb. IV. Tranz. (Regional despre bunuri) A risipi, a prăpădi, a distruge. Avusese o oarecare stare, dar o părăduise cu beția. SADOVEANU, la CADE. ◊ Refl. Să nu se părăduiască un fir de orez ori un strop de untdelemn. SADOVEANU, Z. C. 215. Moștenitorii împărțiseră și vînduseră... Astfel se părăduise tot. C. PETRESCU, Î. II 127. ◊ Fig. Era o adevărată furie de a părădui vremea cît mai iute. VLAHUȚĂ, la TDRG.

A SE PĂRĂDUI pers. 3 se ~iește intranz. reg. fam. 1) (bunuri materiale) A fi folosit în mod nechibzuit; a se irosi; a se risipi. 2) (despre clădiri, construcții) A fi gata să se dărâme; a deveni șubred; a se șubrezi; a se dărăpăna; a se părăgini. /Orig. nec.

A PĂRĂDUI ~iesc tranz. reg., fam. A face să se părăduiască. /Orig. nec.

părăduì v. Mold. a risipi: să părăduiască în câțiva ani moștenirea. [Lit. a face paradă cu ceva].

părăduĭésc v. tr. (ung. Cp. cu tămăduĭesc). Est. Risipesc, stric, consum fără folos: a părădui averea.

Ortografice DOOM

părădui (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. părăduiesc, 3 sg. părăduiește, imperf. 1 părăduiam; conj. prez. 1 sg. să părăduiesc, 3 să părăduiască

părădui (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. părăduiesc, imperf. 3 sg. părăduia; conj. prez. 3 să părăduiască

părădui vb., ind. 1 sg. și 3 pl. părăduiesc, imperf. 3 sg. părăduiea; conj. prez. 3 sg. și pl. părăduiească

părădui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. părăduiesc, conj. părăduiască)

părăduesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.

Sinonime

PĂRĂDUIT adj. v. cheltuit, dărăpănat, degradat, irosit, măcinat, părăginit, prăpădit, risipit, ruinat, stricat.

părăduit adj. v. CHELTUIT. DĂRĂPĂNAT. DEGRADAT. IROSIT. MĂCINAT. PĂRĂGINIT. PRĂPĂDIT. RISIPIT. RUINAT. STRICAT.

PĂRĂDUI vb. v. arunca, azvârli, cheltui, dărăpăna, degrada, irosi, împrăștia, măcina, părăgini, prăpădi, risipi, ruina, strica, zvârli.

părădui vb. v. ARUNCA. AZVÎRLI. CHELTUI. DĂRĂPĂNA. DEGRADA. IROSI. ÎMPRĂȘTIA. MĂCINA. PĂRĂGINI. PRĂPĂDI. RISIPI. RUINA. STRICA. ZVÎRLI.

Intrare: părăduit
părăduit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • părăduit
  • părăduitul
  • părăduitu‑
  • părăduită
  • părăduita
plural
  • părăduiți
  • părăduiții
  • părăduite
  • părăduitele
genitiv-dativ singular
  • părăduit
  • părăduitului
  • părăduite
  • părăduitei
plural
  • părăduiți
  • părăduiților
  • părăduite
  • părăduitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: părădui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • părădui
  • părăduire
  • părăduit
  • părăduitu‑
  • părăduind
  • părăduindu‑
 singular plural
  • părăduiește
  • părăduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • părăduiesc
 (să)
  • părăduiesc
  • părăduiam
  • părăduii
  • părăduisem
a II-a (tu)
  • părăduiești
 (să)
  • părăduiești
  • părăduiai
  • părăduiși
  • părăduiseși
a III-a (el, ea)
  • părăduiește
 (să)
  • părăduiască
  • părăduia
  • părădui
  • părăduise
plural I (noi)
  • părăduim
 (să)
  • părăduim
  • părăduiam
  • părăduirăm
  • părăduiserăm
  • părăduisem
a II-a (voi)
  • părăduiți
 (să)
  • părăduiți
  • părăduiați
  • părăduirăți
  • părăduiserăți
  • părăduiseți
a III-a (ei, ele)
  • părăduiesc
 (să)
  • părăduiască
  • părăduiau
  • părăduiră
  • părăduiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

părăduit, părăduităadjectiv

regional familiar
  • 1. Despre construcții, mobile etc.: degradat, distrus, dărăpănat, nimicit, ruinat, stricat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: degradat distrus dărăpănat nimicit ruinat stricat
    • format_quote Au fost deraieri destule în zilele acelea. Vagoanele erau cu ferestre și uși părăduite, cu oameni strînși unii în alții ca sardelele. PAS, Z. III 37. DLRLC
  • 2. Despre bani, averi etc.: irosit, risipit. DEX '09 DEX '98
    sinonime: irosit risipit
etimologie:
  • vezi părădui DEX '98 DEX '09

părădui, părăduiescverb

regional familiar
  • 1. reflexiv (Despre construcții, mobile etc.) A se dărăpăna, a se degrada, a se strica, a se ruina. DEX '09 DEX '98
    sinonime: degrada dărăpăna ruina strica
  • 2. tranzitiv A risipi, a irosi, a distruge bani, averi etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: distruge irosi risipi
    • format_quote Avusese o oarecare stare, dar o părăduise cu beția. SADOVEANU, la CADE. DLRLC
    • format_quote reflexiv Să nu se părăduiască un fir de orez ori un strop de untdelemn. SADOVEANU, Z. C. 215. DLRLC
    • format_quote reflexiv Moștenitorii împărțiseră și vînduseră... Astfel se părăduise tot. C. PETRESCU, Î. II 127. DLRLC
    • format_quote figurat Era o adevărată furie de a părădui vremea cît mai iute. VLAHUȚĂ, la TDRG. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.