părințenie sf [At: BRĂTESCU-VOINEȘTI, P. 304 / Pl: ~ii / E: părinte + -enie] (Rar) Calitate de tată, de părinte (1) Si: (rar) părinție.

PĂRINȚENIE s. f. v. părinție.

PĂRINȚIE s. f. (Rar) Calitatea de tată, de părinte (2); părințenie. ◊ Loc. adv. Cu părinție = părintește. – Părinte + suf. -ie.

părinție sf [At: PSALT. 38 / Pl: ~ii / E: părinte + -ie] 1 (Rar) Părințenie. 2 (Îlav) Cu ~ Părintește (1). 3 (Îrg) Bucată de pământ moștenită. 4 (Pex) Patrie (1).

PĂRINȚIE, părinții, s. f. (Rar) Calitatea de tată, de părinte (2); părințenie. ◊ Loc. adv. Cu părinție = părintește. – Părinte + suf. -ie.

PĂRINȚIE s. f. (Neobișnuit; în loc. adv.) Cu părinție = cu dragoste de părinte; cu glas părintesc; părintește. Jupîn Dumitrache (cu părinție): Ei! nu te rușina! ale tinereții valuri! CARAGIALE, O. I 83. – Variantă: părințenie s. f.

părințíe și -íme f. Dos. Patrie.

părințenie (rar) (desp. -ni-e) s. f., art. părințenia (desp. -ni-a), g.-d. părințenii, art. părințeniei

părințenie (rar) (-ni-e) s. f., art. părințenia (-ni-a), g.-d. părințenii, art. părințeniei

părințenie s. f. (sil. -ni-e), art. părințenia (sil. -ni-a), g.-d. părințenii, art. părințeniei

părinție (rar) s. f., art. părinția, g.-d. părinții, art. părinției

părinție (rar) s. f., art. părinția, g.-d. părinții, art. părinției

părinție s. f., art. părinția, g.-d. art. părinției; pl. părinții

PĂRINȚENIE s. v. paternitate.

părințenie s. v. PATERNITATE.

PĂRINȚIE s. v. moșie, paternitate.

părinție s. v. MOȘIE. PATERNITATE.