păpriște sf [At: VARLAAM, C. 69 / V: pop~ (A și: pop~) / A și: păp~ / Pl: ~ti / E: slv пъприщє, поприщє] 1 (Înv) Unitate de măsură pentru lungime, egală cu aproximativ 200 m. 2 (Îvr) Întindere de teren cât se poate cuprinde cu privirea. 3 (Îvr) Perioadă de timp Si: durată.

păpriște și pó- f., pl. -iștĭ (vsl. pŭ- și poprište, alergătură; rut. póprište, loc de alergat, de muncit). Vechĭ. Popas, drum străbătut, stadiŭ: se întindeaŭ pînă la 25 de „păpriștĭ” (popasurĭ) de Lemberg (Ĭorga, Ist. Arm. Rom. I, 189).

popriște sf vz păpriște

pópriște, V. păpriște.

păpriște (păpriști), s. f. – Unitate de lungime egală cu 100 de stînjeni. Sl. puprište (Tiktin). Înv.

PĂPRIȘTE s. f. 1. (Mold., ȚR) Unitate de măsură pentru lungimi. A: Păpriștea iaste de 100 de stînjini. VARLAAM. Au ajuns pînă mai sus de Liov 25 de păpriști. URECHE; cf. M. COSTIN. B: Și o popriște are 78 de coți. PAN., 362;. cf. PAN., 363; NB, 421. 2. (Mold.) Perioadă (de timp), durată. Păpriștea nopții să o petrecem fără prihană. DOSOFTEI, PS. Variante: popriște (PAN., 362, 363). Etimologie: sl. pŭprište, poprište. Cf. s t a d i u; p i s t r e a l ă (1).

păpriște, păpriști, s.f. (înv.) 1. unitate de măsură pentru lungimi, egală cu 200 de metri. 2. perioadă de timp; durată.

POPRIȘTE s. f. v. păpriște.