3 definiții pentru pănătate
Explicative DEX
pănătate sf [At: PSALT. 133 / Pl: ~tăți / E: pănăta] (Înv) 1 Pătimire. 2 Suferință.
pănătáte f., pl. ățĭ (d. panăt, a pănăta). Vechĭ. Suferință.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
pănătate s.f. (înv.) suferință, chin, pănătare.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: pănătate
pănătate substantiv feminin
| substantiv feminin (F117) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||