pălăpăi v [At: MARIAN, S. R. I 187 / Pzi: ~esc / E: fo cf pâlpâi] 1 vi (Ban; d. păsări) A fâlfâi. 2 vt (În descântece) A lovi pe cineva cu aripile. 3 vi A da din mâini în aer sau în apă, înotând.

pălăpăi, pălăpăiesc, vb. IV (reg.; despre păsări) 1. a fâlfâi. 2. a lovi pe cineva cu aripile.