PĂIENJENIRE s. f. Acțiunea de a (se) păienjeni și rezultatul ei; împăienjenire. [Pr.: pă-ien-. – Var.: (reg.) păinjenire, painjenire s. f.] – V. păienjeni.

păienjenire sf [At: C. PETRESCU, Î. I, 258 / V: (reg) păin~, pain~^[1] / E: păienjeni] 1 Senzație de acoperire a vederii cu o pânză ca de paianjen, cu un fel de ceață, de negură, care împiedică claritatea vederii. 2 (Pex) Vedere neclară, ca prin ceață, din cauza unei boli, emoții, a oboselii etc. 3 Transformare în păianjen (1). corectat(ă)

PĂIENJENIRE, păienjeniri, s. f. Acțiunea de a (se) păienjeni și rezultatul ei; împăienjenire. [Pr.: pă-ien-. – Var.: (reg.) păinjenire, painjenire s. f.] – V. păienjeni.

PĂIENJENIRE s. f. v. împăienjenire.

împăiajenare sf vz împăienjenire

împăiejenare sf vz împăienjenire

împăiejenire sf vz împăienjenire

împăiejinare sf vz împăienjenire

împăienjănire sf vz împăienjenire

împăienjenare sf vz împăienjenire

împăinginare sf vz împâienjenire

împăinjinire sf vz împâienjenire

împâienjenire sf [At: ODOBESCU, S. I 139 / V: ~iajenare, ~ianjenare, ~ăiejenare, ~iej~, ~aiejinare, ~jănire, ~jenare, ~păinginare, ~păinjin~, împângen, împânjen~, împoijin~ / Pl: ~ri / E: împăienjeni] 1 Acoperire cu pânze de păianjen. 2 (Fig) Încețoșare. 3 (Fig) Tulburare.

împângenire sf vz împăienjenire

împânjănire sf vz împăienjenire

împoijinire sf vz împăienjenire

paingini v vz păienjeni

painjeni v vz păienjeni

painjenire sf vz păienjenire

painjini v vz păienjeni

păienjeni v [At: COD. VOR. 104/24 / V: (reg) paingini, pain~, painjini, păijini, păingăni, păingini, păin~, păinjini, pănjini / Pzi: ~nesc / E: păianjen] 1-2 vri (D. ochi) A avea senzația că se acoperă sau este acoperit cu o pânză de păianjen, cu un fel de ceață, de negură, care împiedică claritatea vederii. 3-4 vri (Pex) A (se) vedea neclar, ca prin ceață, din cauza unei boli, a unei emoții, a oboselii etc. Si: a (se) împăienjeni. 5 vtf A tulbura vederea cuiva. 6 vi (Trs; îf pănjini) A se transforma în păianjen (1).

păingăni v vz păienjeni

păingini v vz păienjeni

păinjeni v vz păienjeni

păinjenire sf vz păienjenire

păinjini v vz păienjeni

păinjini v vz păienjeni

pănjini v vz păienjeni

ÎMPĂIENJENIRE s. f. Acțiunea de a se împăienjeni; tulburare a vederii. Împăienjenirea ochilor. – Variante: împăinjenire (SADOVEANU, M. 179), împăiejenire (ODOBESCU, S. I 139), păienjenire (DEȘLIU, M. 8) s. f.

A SE PĂIENJENI pers. 3 se ~ește v. A SE ÎMPĂIENJENI. /Din păianjen

păinjinì v. Mold. 1. a acoperi cu păiajeni: păreți păinjiniți; 2. fig. a se acoperi cu o ceață: o negură ochii ’mi păinjini NEGR.

painjinésc v. tr. (d. paĭnjin). Acoper cu ceață, cu painjiniș (fig. despre ochiĭ celor bolnavĭ, somnoroșĭ orĭ bețĭ). – Și împainjinesc. În Munt. vest împăĭejenesc, în est împăĭenjenesc. În Cod. Vor. paijănesc (intr.): ochiĭ săĭ paijăniră. V. pupăzez.

păienjenire (pop.) s. f., g.-d. art. păienjenirii

păienjenire (pop.) s. f., g.-d. art. păienjenirii

păienjenire s. f., g.-d. art. păienjenirii

împăienjenire s. f., g.-d. art. împăienjenirii

!păienjeni (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. păienjenește, 3 pl. păienjenesc, imperf. 3 sg. păienjenea; conj. prez. 3 săpăienjenească

împăienjenire s. f., g.-d. art. împăienjenirii

păienjeni (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păienjenesc, imperf. 3 sg. păienjenea; conj. prez. 3 să păienjenească

împăienjenire s. f. (sil. -ien-), g.-d. art. împăienjenirii

păienjeni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păienjenesc, imperf. 3 sg. păienjenea; conj. prez. 3 sg. și pl. păienjenească

PĂIENJENIRE s. v. împăienjenire.

PĂIENJENIRE s. împăienjenire, încețoșare, voalare, (prin Transilv. și Ban.) preveșteală. (~ vederii, a privirii.)

ÎMPĂIENJENIRE s. încețoșare, păienjenire, tulburare, voalare, (prin Transilv. și Ban.) preveșteală. (~a vederii, a privirii.)

PĂIENJENI vb. v. împăienjeni.

ÎMPĂIENJENIRE s. încețoșare, păienjenire, voalare, (prin Transilv. și Ban.) preveșteală. (~ vederii, a privirii.)

PĂIENJENI vb. a (se) împăienjeni, a (se) încețoșa, a (se) înnegura, a (se) tulbura, a (se) voala, (reg.) a (se) pupăza. (Privirea, vederea i s-a ~.)