2 intrări
7 definiții

Explicative DEX

pădurit1 sn [At: BARIȚIU, P. A. I, 649 / Pl: ~uri / E: păduri] (Reg) Tăiere a lemnelor din pădure pentru gospodăria proprie.

pădurit2, ~ă a [At: TDRG / Pl: ~iți, ~e / E: dl pădure] (Rar) Împădurit.

păduri v [At: LEXIC REG. II, 52 / Pzi: ~resc / E: pădure] 1 vi A tăia pentru gospodăria proprie lemne din pădure. 2 vr (D. vița de vie) A crește mare și stufoasă fiind neîngrijită.

Sinonime

PĂDURIT adj. v. împădurit, păduros.

pădurit adj. v. ÎMPĂDURIT. PĂDUROS.

Arhaisme și regionalisme

pădurit s.n. (reg.) tăiatul lemnelor din pădure (pentru propria gospodărie).

păduri, păduresc, vb. IV (reg.) 1. a tăia lemne din pădure (pentru propria gospodărie). 2. (refl.; despre vița de vie) a crește mare și stufoasă.

Intrare: pădurit
pădurit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pădurit
  • păduritul
  • păduritu‑
  • păduri
  • pădurita
plural
  • păduriți
  • păduriții
  • pădurite
  • păduritele
genitiv-dativ singular
  • pădurit
  • păduritului
  • pădurite
  • păduritei
plural
  • păduriți
  • păduriților
  • pădurite
  • păduritelor
vocativ singular
plural
Intrare: păduri
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • păduri
  • pădurire
  • pădurit
  • păduritu‑
  • pădurind
  • pădurindu‑
singular plural
  • pădurește
  • păduriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • păduresc
(să)
  • păduresc
  • păduream
  • pădurii
  • pădurisem
a II-a (tu)
  • pădurești
(să)
  • pădurești
  • pădureai
  • păduriși
  • păduriseși
a III-a (el, ea)
  • pădurește
(să)
  • pădurească
  • pădurea
  • păduri
  • pădurise
plural I (noi)
  • pădurim
(să)
  • pădurim
  • păduream
  • pădurirăm
  • păduriserăm
  • pădurisem
a II-a (voi)
  • păduriți
(să)
  • păduriți
  • pădureați
  • pădurirăți
  • păduriserăți
  • păduriseți
a III-a (ei, ele)
  • păduresc
(să)
  • pădurească
  • pădureau
  • păduri
  • păduriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)