opțiuni
  • info
2 intrări
18 definiții

Explicative DEX

PĂCURĂREȘTE adv. (Înv. și reg.) Ca păcurarii1; ciobănește. – Păcurar1 + suf. -ește.

PĂCURĂREȘTE adv. (Înv. și reg.) Ca păcurarii1; ciobănește. – Păcurar1 + suf. -ește.

păcurărește av [At: LB / E: păcurar1 + -ește] (Îrg) 1-4 Ca păcurarii1 (1, 5-7) Si: păstorește (1-4).

PĂCURĂREȘTE adv. Ca păcurarii1; ciobănește.

PĂCURĂRI, păcurăresc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Înv. și reg.) A ciobăni, a păstori. – Din păcurar1.

PĂCURĂRI, păcurăresc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Înv. și reg.) A ciobăni, a păstori. – Din păcurar1.

păcurări vit [At: LB / Pzi: ~resc / E: păcurar1] (Îrg) 1-2 A păstori (1-2).

A PĂCURĂRI ~esc 1. intranz. înv. 1) reg. A practica ocupația de păcurar; a fi păcurar. 2. tranz. reg. (vite) A supraveghea în timpul păscutului; a paște; a pășuna. /Din pacurar

Ortografice DOOM

păcurărește (înv., reg.) adv.

păcurărește (înv., reg.) adv.

păcurărește adv.

păcurări (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păcurăresc, 3 sg. păcurărește, imperf. 1 păcurăream; conj. prez. 1 sg. să păcurăresc, 3 să păcurărească

păcurări (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păcurăresc, imperf. 3 sg. păcurărea; conj. prez. 3 să păcurărească

păcurări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păcurăresc, imperf. 3 sg. păcurărea; conj. prez. 3 sg. și pl. păcurărească

Sinonime

PĂCURĂREȘTE adv. v. ciobănește, păstorește.

păcurărește adv. v. CIOBĂNEȘTE. PĂSTOREȘTE.

PĂCURĂRI vb. v. ciobăni, paște, păstori, pășuna.

păcurări vb. v. CIOBĂNI. PAȘTE. PĂSTORI. PĂȘUNA.

Arhaisme și regionalisme

păcurărí, păcurăresc, v.i. (reg.) A păstori. – Din păcurar (DEX, MDA).

păcurări, păcurăresc, vb. intranz. – (reg.) A păstori. – Din păcurar (DEX, MDA).

păcurări, păcurăresc, vb. intranz. – A păstori. – Din păcurar.

Intrare: păcurărește
păcurărește adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • păcurărește
Intrare: păcurări
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • păcurări
  • păcurărire
  • păcurărit
  • păcurăritu‑
  • păcurărind
  • păcurărindu‑
 singular plural
  • păcurărește
  • păcurăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • păcurăresc
 (să)
  • păcurăresc
  • păcurăream
  • păcurării
  • păcurărisem
a II-a (tu)
  • păcurărești
 (să)
  • păcurărești
  • păcurăreai
  • păcurăriși
  • păcurăriseși
a III-a (el, ea)
  • păcurărește
 (să)
  • păcurărească
  • păcurărea
  • păcurări
  • păcurărise
plural I (noi)
  • păcurărim
 (să)
  • păcurărim
  • păcurăream
  • păcurărirăm
  • păcurăriserăm
  • păcurărisem
a II-a (voi)
  • păcurăriți
 (să)
  • păcurăriți
  • păcurăreați
  • păcurărirăți
  • păcurăriserăți
  • păcurăriseți
a III-a (ei, ele)
  • păcurăresc
 (să)
  • păcurărească
  • păcurăreau
  • păcurăriră
  • păcurăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

păcurăreșteadverb

etimologie:

păcurări, păcurărescverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.