pâșpâială sf [At: H IV, 14 / P: ~pâ-ia~ / Pl: ~ieli / E: nct] (Reg) 1 Boală pe care o fac oile și vitele când mănâncă cu lăcomie prea multă iarbă și din cauza căreia animalul bolnav se umflă, tremură și nu se poate ține pe picioare. 2 Iarbă care provoacă pâșpâiala (1).

pâșpâială s.f. (reg.) 1. boală a vitelor și oilor (când se umflă de prea multă iarbă sau trifoi). 2. iarbă care provoacă pâșpâiala.