pârjolire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: pârjoli] 1 (Înv) Incendiere a unor așezări omenești, păduri, culturi, cu scopul de a le distruge Si: pârjolit¹ (1), pârjolitură (1). 2 (Înv) Azvârlire în foc a unui obiect pentru a fi ars Si: pârjolit¹ (2), pârjolitură (2). 3-4 (Pgn) Pustiire a unor așezări (prin foc) Si: pârjolit¹ (3-4), pârjolitură (3-4). 5-6 Mistuire în flăcări a unor ființe (de vii) Si: pârjolit¹ (5-6), pârjolitură (5-6). 7-8 Provocare a unor arsuri pe anumite părți ale corpului (prin foc sau) prin opărire Si: pârjolit¹ (7-8), pârjolitură (7-8). 9 Ardere a părului sau a penelor de pe animale tăiate Si: pârjolit¹ (9), pârjolitură (9). 10 Provocare a unor chinuri sufletești intense Si: pârjolit¹ (10), pârjolitură (10). 11-12 (Prăjire în ulei sau) frigere pe spuzeală a unor alimente Si: pârjolit¹ (11-12), pârjolitură (11-12). 13-14 Căldură insuportabilă a soarelui (și uscare a vegetației) Si: pârjolit¹ (13-14), pârjolitură (13-14). 15-16 Expunere a oamenilor la soare (pentru a se încălzi sau) pentru a se bronza Si: pârjolit¹ (15-16), pârjolitură (15-16). 17 Zbârcire a unor materii organice sub acțiunea îndelungată și puternică a soarelui Si: pârjolit¹ (17), pârjolitură (17). 18 (Fig; rar) Păgubire prin înșelătorie Si: pârjolit¹ (18), pârjolitură (18).

PÂRJOLI, pârjolesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A da foc sau a pune foc cu scopul de a distruge. 2. Tranz. (Adesea fig.) A arde, a mistui în flăcări o ființă. 3. Intranz. (Despre soare) A încălzi peste măsură; a arde, a dogori. 4. Tranz. (Despre soare) A ofili, a veșteji, a usca din cauza arșiței prea mari. – Din magh. pörzsölni.

părjoli v vz pârjoli

pârjoli [At: URECHE, L. 92 / V: (înv) păr~ / Pzi: ~lesc, 3 și (reg) ~lejte / E: mg perzsel, pörzsöl] 1 vt (C. i. așezări omenești, terenuri cultivate, păduri, fânațuri etc.) A da foc cu scopul de a distruge Si: a incendia. 2 vt A pustii prin foc. 3 vt (Înv) A arunca un obiect în foc pentru a fi ars. 4 vt (Pgn) A face prăpăd Si: a devasta, a distruge, a pustii. 5 vt (Îvr; c. i. ființe) A mistui în flăcări. 6 vt (Îvr; c. i. ființe) A arde de viu. 7 vr (Reg) A muri prin ardere. 8 vr (Reg) A fi mistuit de foc. 9 vr (Reg) A muri în urma opărelii. 10 vt (C. i. părți ale corpului) A provoca arsuri. 11-12 vtr (Fig) (A provoca sau) a avea mari frământări sufletești Si: a (se) chinui. 13 vt (Înv) A pârli părul. 14 vt (Trs; Mar; c. i. animale tăiate) A pârli (5). 15 vt (Reg) A opări cu apă. 16 vt (Pop; c. i. alimente) A prăji. 17 vt (Pop; c. i. alimente) A coace la repezeală în mod superficial. 18 vi (D. soare) A încălzi peste măsură Si: a arde, a dogorî. 19 vr (Rar; d. oameni) A se expune la căldura soarelui pentru (a se încălzi sau) a se bronza. 20 vt (D. soare; c. i. vegetația) A usca din cauza căldurii puternice Si: a ofili, a veșteji. 21 vr (Îvr; c. i. materii organice) A se usca zbârcindu-se și înnegrindu-se sub acțiunea îndelungată și puternică a razelor solare. 22 vt (Înv; fig; rar) A păgubi (1) prin înșelătorie. 23 vt (Înv; fig; rar) A înșela.

PÂRJOLI, pârjolesc, vb. IV. 1. Tranz. A da foc sau a pune foc cu scopul de a distruge. 2. Tranz. (Adesea fig.) A arde, a mistui în flăcări o ființă. 3. Intranz. (Despre soare) A încălzi peste măsură; a arde, a dogorî. 4. Tranz. (Despre soare) A ofili, a veșteji, a usca din cauza arșiței prea mari. – Din magh. pörzsölni.

PÎRJOLI, pîrjolesc, vb. IV. Tranz. 1. A da foc, a aprinde, a incendia; a distruge, a pustii prin foc. Pîrjoleau o țară întreagă. SADOVEANU, O. I 535. Ștefan-vodă, după ce slăbise caii turcilor, pîrjolind iarba înaintea lor peste tot locul prin care trebuiau să treacă, i-a tras la strîmtoare. BĂLCESCU, O. I 127. Fig. Domnia ți-or pîrjoli, Palaturi ți-or pustii, Praf și pulbere c-or fi. TEODORESCU, P. P. 105. 2. A arde. [Cămașa] atît se lipise, încît se făcu una cu pielea lui și-l pîrjolea de părea că este pus pe jeratec. ISPIRESCU, U. 77. Fata-i hazulie și m-a fărmăcat – Dacă-i vrea să mă asculți, eu te sfătuiesc să n-o iei pe asta. Și focu-i hazuliu, dar tare rău te pîrjolește cîteodată. CREANGĂ, P. 164. ◊ Intranz. Soarele de primăvară pîrjolise cu putere, iar sub streșina codrului căldura prindea a se potoli. SADOVEANU, N. P. 22. ♦ (Cu privire la un aliment) A expune timp îndelungat acțiunii focului; a arde (în cuptor). Cînd eram la maica fată, Mîncam turtă coaptă-n vatră Ș-o coceam ș-o pîrjoleam, Tot mai grasă mă făceam. SEVASTOS, C. 27. ♦ Fig. A pricinui o pagubă, o pierdere mare cuiva; a da foc (III 1). Ai pîrjolit mai dăunăzi la cărți pe sărdarul Cuculeț. ALECSANDRI, T. I 138.

A PÂRJOLI ~esc 1. tranz. A supune pârjolului; a nimici prin foc. ~ grânele. 2. intranz. (despre surse de căldură) A emana radiații fierbinți, răspândind căldură foarte mare; a pârli; a frige; a dogori; a păli; a arde. Soarele ~ește. /<ung. pörzsölni

pârjolì v. 1. a arde tare; 2. fig. a jefui cumplit; 3. fam. a înșela: ai pârjolit la cărți pe sărdarul AL. [Derivat din pârjoală: lit. a frige carne pe cărbuni].

pîrjolésc v. tr. (ung. porzsolni, a prăji, perzselni, perselni, a pîrli). Ard și jăfuĭesc, devastez: Tătariĭ aŭ pîrjolit țara. Fur tot: a pîrjoli bugetu.

pârjoli (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârjolesc, 3 sg. pârjolește, imperf. 1 pârjoleam; conj. prez. 1 sg. să pârjolesc, 3 să pârjolească

pârjoli (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârjolesc, imperf. 3 sg. pârjolea; conj. prez. 3 să pârjolească

pârjoli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârjolesc, imperf. 3 sg. pârjolea; conj. prez. 3 sg. și pl. pârjolească

pîrjoli (pîrjolesc, -pîrjolit), vb. – A pîrli, a pîrpăli. Mag. pörzsölni (Cihac, II, 286), perzselni (Tiktin), în legătură cu sl. pružiti (Miklosich, Slaw. Elem., 40), cf. prăji, pîrg. – Der. pîrjol, s. n. (pîrlire, incendiu, foc), deverbal, cf. mr. pîrjală „loc însorit”, slov. pražola „pîrlire” (originea tc., cf. Graur, BL, VI, 167, pare îndoielnică); pîrjoală, s. f. (chiftea; carne la grătar), unde pare să fie o încrucișare cu it. braciuola, ven. bresuola „vițel la grătar”, ngr. μπρίζολα, tc. purzola, mr. brujolă (Pascu, I, 226).

PÂRJOLIRE s. v. distrugere.

PÂRJOLI vb. v. pârli.

PÂRJOLI vb. 1. v. distruge. 2. v. arde.

pîrjoli vb. v. PÎRLI.

PÎRJOLI vb. 1. a devasta, a distruge, a nimici, a prăpădi, a pustii, (reg.) a pustului, (înv.) a sfîrși, a strica. (Dușmanii au ~ tot ce le-a ieșit în cale.) 2. a arde, a dogori, a frige, (pop.) a pripi, a zăpuși, (înv. și reg.) a păli, a prigori. (Soarele ~.)

PÎRJOLIRE s. devastare, distrugere, nimicire, pustiire, (înv.) risipă. (~ unui teritoriu ocupat.)