2 intrări
6 definiții
Explicative DEX
pârciuire sf [At: CIAUȘANU, V. 186 / Pl: ~ri / E: pârciui2] (Olt) Tundere neregulată a unei persoane Si: (reg) pârciuială, pârciuitură.
pârciui1 vt [At: LEXIC REG. II, 52 / Pzi: ~esc / E: pârci1 + -ui] (Reg) 1 (C. i. ierburi uscate, necosite) A da foc. 2 A pârli.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pârciui2 vt [At: CIAUȘANU, V. 186 / Pzi: ~esc / E: pârci2 + -ui] (Olt; c. i. oameni) A tunde prost.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
pârciuire, pârciuiri, s.f. (reg.) tunsoare proastă (ca aceea a caprelor); pârciuială, pârciuitură.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
pârciui2, pârciuiesc, vb. IV (reg.) a tunde prost (cum tunzi caprele).
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
pârciui1, pârciuiesc, vb. IV (reg.) 1. (despre ierburi uscate, necosite) a da foc, a arde. 2. a arde ușor ceva cu ajutorul flăcării; a pârli.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: pârciuire
pârciuire substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Intrare: pârciui
| verb (VT408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)