opțiuni
  • info
3 intrări
12 definiții

Explicative DEX

pândărit sn [At: BARCIANU / Pl: ~uri / E: pândar + -it] 1 Ocupație a pândarului (1) Si: (reg) jitărit, meregie. 2 Muncă depusă în pădure (1) Si: (reg) jitărit, meregie. 3 (Reg) Plată arvunită pădurarului (1) Si: (reg) jitărit, meregie.

pândărit n. paza viei.

pândări vt [At: JAHRESBER. V, 326 / Pzi: ~resc / E: pândar] 1-2 (Reg) A pândi (12, 15). 3 A veghea.

PÎNDĂRI, pîndăi esc, vb. IV. Tranz. (Popular; rar) A face serviciul de pîndar; a păzi; p. ext. a pîndi. Toată ziua iese-n prag Cu firuțu tras în ac, Pîndărind pe cine-i drag. HODOȘ, P. P. 37.

PÎNDĂRIT, pîndărituri, s. n. Faptul de a pîndări; ocupația pîndarului. Pîndarul își ia pentru pîndărit. cîte 1-3 snopi din fiecare claie. PAMFILE, A. R. 140. ♦ Plata, retribuția cuvenită pîndarului.

PÎNDĂRI, pîndăresc, vb. IV. Tranz. A face serviciul de pîndar; a păzi; p. ext. a pîndi. – Din pîndar.

PÎNDĂRIT, pîndărituri, s. n. Faptul de a pîndări; ocupația pîndarului. ♦ Plata cuvenită pîndarului.

pîndărít n., pl. urĭ. Ocupațiunea saŭ plata pîndaruluĭ.

Sinonime

PÂNDĂRI vb. v. pândi.

pîndări vb. v. PÎNDI.

Arhaisme și regionalisme

pândărit s.n. (reg.) 1. ocupație a pândarului, muncă depusă de pândar. 2. plată, retribuție cuvenită pândarului; jitărit, meregie.

pândări, pândăresc, vb. IV (reg.) 1. a aștepta (cu nerăbdare, cu atenția încordată). 2. a face serviciul de pândar; a jitări, a păzi, a supraveghea; a sta de strajă, a veghea.

Intrare: pândărit (part.)
pândărit1 (part.) participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pândărit
  • pândăritul
  • pândăritu‑
  • pândărită
  • pândărita
plural
  • pândăriți
  • pândăriții
  • pândărite
  • pândăritele
genitiv-dativ singular
  • pândărit
  • pândăritului
  • pândărite
  • pândăritei
plural
  • pândăriți
  • pândăriților
  • pândărite
  • pândăritelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: pândărit (s.n.)
pândărit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pândărit
  • pândăritul
  • pândăritu‑
plural
  • pândărituri
  • pândăriturile
genitiv-dativ singular
  • pândărit
  • pândăritului
plural
  • pândărituri
  • pândăriturilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: pândări
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pândări
  • pândărire
  • pândărit
  • pândăritu‑
  • pândărind
  • pândărindu‑
 singular plural
  • pândărește
  • pândăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pândăresc
 (să)
  • pândăresc
  • pândăream
  • pândării
  • pândărisem
a II-a (tu)
  • pândărești
 (să)
  • pândărești
  • pândăreai
  • pândăriși
  • pândăriseși
a III-a (el, ea)
  • pândărește
 (să)
  • pândărească
  • pândărea
  • pândări
  • pândărise
plural I (noi)
  • pândărim
 (să)
  • pândărim
  • pândăream
  • pândărirăm
  • pândăriserăm
  • pândărisem
a II-a (voi)
  • pândăriți
 (să)
  • pândăriți
  • pândăreați
  • pândărirăți
  • pândăriserăți
  • pândăriseți
a III-a (ei, ele)
  • pândăresc
 (să)
  • pândărească
  • pândăreau
  • pândăriră
  • pândăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pândărit, pândăriturisubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a pândări; ocupația pândarului. DLRLC
    • format_quote Pîndarul își ia pentru pîndărit cîte 1-3 snopi din fiecare claie. PAMFILE, A. R. 140. DLRLC
    • 1.1. Plata, retribuția cuvenită pândarului. DLRLC

pândări, pândărescverb

  • 1. popular rar A face serviciul de pândar. DLRLC
    sinonime: păzi
    • 1.1. prin extensiune Pândi. DLRLC
      sinonime: pândi
      • format_quote Toată ziua iese-n prag Cu firuțu tras în ac, Pîndărind pe cine-i drag. HODOȘ, P. P. 37. DLRLC
etimologie:
  • pândar DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.