8 definiții pentru pândaș

Explicative DEX

PÂNDAȘ, pândași, s. m. (Înv. și reg.) Persoană care stă la pândă. – Pândă + suf. -aș.

PÂNDAȘ, pândași, s. m. (Înv. și reg.) Persoană care stă la pândă. – Pândă + suf. -aș.

pândaș [At: LB / Pl: ~i / E: pândă + -aș] 1 sm Pândar (1). 2-5 sm, a (Persoană) care pândește (1-2) Si: pândareț (3-4).

PÎNDAȘ, pîndași, s. m. Persoană care stă la pîndă pentru a prinde ceva. Cum au zărit-o pîndașii [pe vulpe], au sărit fiecare cu ce avea în mînă și... au omorît-o. SBIERA, P. 166. [Canarul] zboară, la cînepă se lasă, Ciupește două fire, le află prea gustoase; Dar vai! îndată simte c-a lui picior e strîns. Pîndașul, sosind iute, din tufe l-a și prins. NEGRUZZI, S. II 302.

Ortografice DOOM

pândaș (înv., reg.) s. m., pl. pândași

pândaș (înv., reg.) s. m., pl. pândași

pândaș s. m., pl. pândași

Sinonime

PÂNDAȘ s. v. pândar.

pîndaș s. v. PÎNDAR.

Intrare: pândaș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pândaș
  • pândașul
  • pândașu‑
plural
  • pândași
  • pândașii
genitiv-dativ singular
  • pândaș
  • pândașului
plural
  • pândași
  • pândașilor
vocativ singular
  • pândașule
  • pândașe
plural
  • pândașilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pândaș, pândașisubstantiv masculin

  • 1. învechit regional Persoană care stă la pândă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cum au zărit-o pîndașii [pe vulpe], au sărit fiecare cu ce avea în mînă și... au omorît-o. SBIERA, P. 166. DLRLC
    • format_quote [Canarul] zboară, la cînepă se lasă, Ciupește două fire, le află prea gustoase; Dar vai! îndată simte c-a lui picior e strîns. Pîndașul, sosind iute, din tufe l-a și prins. NEGRUZZI, S. II 302. DLRLC
etimologie:
  • Pândă + -aș. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.