pâcâială sf^[1] [At: UDRESCU, GL. / P: ~câ-ia~ / Pl: ~ieli / E: pâcâi + -eală] 1 Sunet produs de cineva care trage din lulea Si: păcâit (1), (reg) pâșcâială. 2 Pâlpâire a focului Si: păcâit (2). 3 Sunet produs de ruperea unui fir întins Si: păcâit (3). 4 Sunet caracteristic bibilicilor Si: păcâit (4).

pâcâială, pâcâieli, s.f. (reg.) 1. sunetul caracteristic fumatului; pufăială, pâșcăială. 2. (despe lumină, flacără) pâlpâire. 3. (despre firele de ață) rupere, pocnitură. 4. (despre bibilici) sunetul scos de aceste păsări.