2 intrări
13 definiții

Explicative DEX

PUTREGĂIRE, putregăiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a putregăi și rezultatul ei; putrezire. – V. putregăi.

PUTREGĂIRE, putregăiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a putregăi și rezultatul ei; putrezire. – V. putregăi.

PUTREGĂI, putregăiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A putrezi. – Din putregai.

PUTREGĂI, putregăiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A putrezi. – Din putregai.

putregăi vi [At: TAFRALI, S. 152 / Pzi: ~esc / E: putregai + -ăi] (Rar) A putrezi (1).

PUTREGĂI, putregăiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A putrezi.

putregăĭésc v. intr. (d. putregaĭ, ca mucegăĭesc d. mucegaĭ). Rar. Putrezesc, devin putred, vorbind de lemne.

Ortografice DOOM

putregăire (rar) (desp. pu-tre-) s. f., g.-d. art. putregăirii; pl. putregăiri

putregăire (rar) (pu-tre-) s. f., g.-d. art. putregăirii; pl. putregăiri

putregăire s. f. (sil. -tre-), g.-d. art. putregăirii; pl. putregăiri

putregăi (rar) (desp. pu-tre-) vb., ind. prez. 3 sg. putregăiește, 3 pl. putregăiesc, imperf. 3 sg. putregăia; conj. prez. 3 să putregăiască

putregăi (rar) (pu-tre-) vb., ind. prez. 3 sg. putregăiește, imperf. 3 sg. putregăia; conj. prez. 3 să putregăiască

putregăi vb. (sil. -tre-), ind. prez. 3 sg. putregăiește, imperf. 3 sg. putregăia; conj. prez. 3 sg. și pl. putregăiască

Sinonime

PUTREGĂI vb. v. descompune, putrezi.

putregăi vb. v. DESCOMPUNE. PUTREZI.

Intrare: putregăire
putregăire substantiv feminin
  • silabație: pu-tre-gă-i-re info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • putregăire
  • putregăirea
plural
  • putregăiri
  • putregăirile
genitiv-dativ singular
  • putregăiri
  • putregăirii
plural
  • putregăiri
  • putregăirilor
vocativ singular
plural
Intrare: putregăi
  • silabație: pu-tre-gă-i info
verb (V408)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • putregăi
  • putregăire
  • putregăit
  • putregăitu‑
  • putregăind
  • putregăindu‑
singular plural
  • putregăiește
  • putregăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • putregăiesc
(să)
  • putregăiesc
  • putregăiam
  • putregăii
  • putregăisem
a II-a (tu)
  • putregăiești
(să)
  • putregăiești
  • putregăiai
  • putregăiși
  • putregăiseși
a III-a (el, ea)
  • putregăiește
(să)
  • putregăiască
  • putregăia
  • putregăi
  • putregăise
plural I (noi)
  • putregăim
(să)
  • putregăim
  • putregăiam
  • putregăirăm
  • putregăiserăm
  • putregăisem
a II-a (voi)
  • putregăiți
(să)
  • putregăiți
  • putregăiați
  • putregăirăți
  • putregăiserăți
  • putregăiseți
a III-a (ei, ele)
  • putregăiesc
(să)
  • putregăiască
  • putregăiau
  • putregăi
  • putregăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

putregăire, putregăirisubstantiv feminin

  • 1. rar Acțiunea de a putregăi și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98
    sinonime: putrezire
etimologie:
  • vezi putregăi DEX '98 DEX '09

putregăi, putregăiescverb

etimologie:
  • putregai DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.