PUTREFIERE, putrefieri, s. f. Faptul de a se putrefia. [Pr.: -fi-e-] – V. putrefia.

putrefiere sf [At: DN² / P: ~fi-e~ / Pl: ~ri / E: putrefia] (Liv) Putrezire (1).

PUTREFIERE, putrefieri, s. f. (Livr.) Faptul de a se putrefia. [Pr.: -fi-e-] – V. putrefia.

PUTREFIERE s.f. Acțiunea de a se putrefia și rezultatul ei; putrefacție. [< putrefia].

PUTREFIA, pers. 3 putrefiază, vb. I. Refl. A putrezi (1). [Pr.: -fi-a] – Din fr. putréfier.

putrefia vr [At: CĂLINESCU, B. I. 104 / P: ~fi-a / Pzi: 3 ~ză / E: fr putréfier] (Liv) A putrezi (1).

PUTREFIA, pers. 3 putrefiază, vb. I. Refl. (Livr.) A putrezi (1). [Pr.: -fi-a] – Din fr. putréfier.

PUTREFIA, pers. 3 putrefiază, vb. I. Refl. (Franțuzism) A intra în putrefacție. – Pronunțat: -fi-a.

PUTREFIA vb. I. refl. A intra în putrefacție, a putrezi. [Pron. -fi-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. putréfier, cf. lat. putris – putred, facere – a face].

PUTREFIA vb. refl. a intra în putrefacție; a putrezi. (< fr. putréfier)

A SE PUTREFIA pers. 3 se ~ză intranz. rar (despre substanțe organice) A fi în putrefacție; a pierde total structura inițială prin descompunere; a putrezi. /<fr. putréfier

putrefiere (desp. pu-tre-fi-e-) s. f., g.-d. art. putrefierii; pl. putrefieri

putrefiere (pu-tre-fi-e-) s. f., g.-d. art. putrefierii; pl. putrefieri

putrefiere s. f. (sil. -tre-fi-e-), g.-d. art. putrefierii; pl. putrefieri

!putrefia (a se ~) (desp. pu-tre-fi-a) vb. refl., ind. prez. 3 se putrefiază, imperf. 3 pl. se putrefiau; conj. prez. 3 să se putrefieze (desp. -fi-e-); ger. putrefiindu-se (desp. -fi-in-)

putrefia (a ~) (pu-tre-fi-a) vb., ind. prez. 3 putrefiază; conj. prez. 3 să putrefieze (-fi-e-); ger. putrefiind (-fi-ind)

putrefia vb. (sil. -tre-fi-a), ind. prez. 3 sg. putrefiază; conj. prez. 3 sg. și pl. putrefieze (sil. -fi-e-); ger. putrefiind (sil. -fi-ind)

PUTREFIERE s. v. descompunere, putrefacție, putrezire.

putrefiere s. v. DESCOMPUNERE. PUTREFACȚIE. PUTREZIRE.

PUTREFIA vb. v. descompune, putrezi.

putrefia vb. v. DESCOMPUNE. PUTREZI.