PUTATÍVĂ, putative, adj. (Jur.; în sintagma) Căsătorie putativă = căsătorie încheiată de bunăvoie, dar prin necunoașterea, din partea soților, a unor clauze care împiedică existența sau validitatea ei. – Din fr. putatif.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

putatívă adj. f., pl. putatíve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PUTATÍV, -Ă adj. (jur.) presupus a avea existență legală. ♦ căsătorie ~ă = căsătorie încheiată de bunăvoie, dar în necunoașterea unor cauze ce împiedică validitatea ei. (< fr. putatif, lat. putativus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink